Dupa nitel sfat cu Acna – saptamana va fi cea a muzicii din RECLAME! Tralallaaaaa! la!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Q9zgT3WzTVA]

Deci frati-meu tocmai a facut inca ceva bun pentru mine. Respectiv, mi-a recomandat o carte. Touching the Void (Culmile Neantului – trad.).

Cartea este scrisa de un alpinist profesionist, JOE SIMPSON si prezinta intamplarile (reale) pe care el si colegul alpinist SIMON YATES le-au trait in incercarea de a escalada si a cobori Siula Grande, din Anzii peruvian. Adica aproape 6.000 de metri.

Cartea a primit tot felul de premii si a fost si ecranizata.

Pe scurt, cei doi au atins dupa multe greutati varful, in premiera mondiala. La coborare, pe o vreme total neprielnica, Joe aluneca lovindu-se la rotula, spargandu-si-o. La o altitudine de peste 5.000 de metri, aceasta putea insemna condamnare la moarte.

Cu toate acestea, Simon incearca sa-l coboare intr-un fel de semi-rapel pe colegul suferind (autorul cartii) insa la un moment dat lucrurile scapa de sub control. Joe atarna in neant, aproape inghetat, iar punctul de sprijin al lui Simon este precar. Acesta din urma este nevoit sa taie coarda care il sustinea pe Joe pentru ca macar unul dintre ei sa supravietuiasca muntelui.

In mod miraculos, Joe supravietuieste caderii, colegul sau considerandu-l insa mort.

Cartea este scrisa incredibil de bine, te tine in suspence aproape continuu, TRAIESTI alaturi de personaje si parca SUFERI alaturi de ele. Citind-o, imi puneam aproape continuu intrebarea: “De ce oamenii simt nevoia sa isi riste viata doar pentru a ‘cuceri’ varful inaccesibil al unui munte!? DE CE sa treaca prin degeraturi, accidente, chinuri ingrozitoare pentru ca la (potentiala) intoarcere sa….CE?!” Si exista un pasaj in carte unde, dupa accident, Simon se intreaba acelasi luru. Citez:

“M-am uitat la muntele ce se inalta deasupra mea. Gol. Am facut un lucru fara sens – sa-l escaladam, sa-l traversam si sa-l coboram. Stupid! Muntele parea perfect; atat de curat si neatins, iar noi nu am schimbat nimic. Era minunat, imaculat, dar imi dadea o senzatie de gol. Am fost pe el prea mult, si mi-a luat totul”.

…si dupa cadere, Joe incearca sa se salveze:

“Dupa o ora de incercari am renuntat. Avusesem patru tentative de escaladare a peretului de gheatza. Doar o singura data am reusit sa ma ridic complet de pe terasa. Infipsesem ambii pioleti deasupra mea si m-am tras in sus. Cand mi-am infipt coltarii bocancului stang in perete, m-am intins din noi cu un piolet. Pana sa apuc sa-l infig in gheata de deasupra coltii mi-au cedat si am alunecat greoi pana in celalalt piolet. Gheata de sub el s-a spart si am cazut inapoi pe terasa, cu piciorul ranit indoit dureros sub mine. Am tipat si m-am rasucit sa-l eliberez. Apoi am ramas nemiscat, asteptand ca durerea sa cedeze. Nu mai voiam sa mai incerc o data”. [...] “Sunt mort. Nu mai avea pentru ce sa se intoarca inapoi (Simon – n.r.). Mi-am scos supramanusile si manusile interioare si mi-am examinat degetele. Doua degete negre la fiecare mana si un degete mare albastrui. Le-am indoit, formand pumni, si am incercat sa strang tare, dar nu am simtit apasarea”.

Dupa cum banuiam, Sean Penn a luat premiul la cel mai bun actor (pe meritat…). Heath Ledger bla-bla…. Animatia Wall-E a castigat pentru ca a fost cam singura animatie pe anul trecut…(Hey! de fapt nu! Ce s-a intamplat cu Kung-Fu Panda?!?! Ala-i misto! Grrrrr…). Si ca o nota pentru mine… tre’ sa vad filmul japonez Departures, sa vedem ce-i de capu’ lui.

1. CEL MAI BUN ACTOR ÎN ROL PRINCIPAL: Sean Penn (“Milk”)

2. CEL MAI BUN ACTOR ÎN ROL SECUNDAR: Heath Ledger (“The Dark Knight”)

3. CEA MAI BUNĂ ACTRIŢĂ ÎN ROL PRINCIPAL: Kate Winslet (“The Reader”)

4. CEA MAI BUNĂ ACTRIŢĂ ÎN ROL SECUNDAR: Penelope Cruz (pentru rolul din “Vicky Cristina Barcelona”)

5. CEL MAI BUN FILM DE ANIMAŢIE AL ANULUI: “WALL-E”

6. CEA MAI BUNĂ SCENOGRAFIE: “The Curious Case of Benjamin Button”

7. CEA MAI BUNĂ IMAGINE: “Slumdog Millionaire” (Anthony Dod Mantle)

8. CELE MAI BUNE COSTUME: “The Duchess” (Michael O’Connor)

9. CEL MAI BUN REGIZOR: Danny Boyle (“Slumdog Millionaire”)

10. CEL MAI BUN DOCUMENTAR: “Man on Wire” (James Marsh, Simon Chinn)

11. CEL MAI BUN DOCUMENTAR DE SCURT-METRAJ: “Smile Pinki” (Megan Mylan)

12. CEL MAI BUN MONTAJ: “Slumdog Millionaire”

13. CEL MAI BUN FILM STRĂIN AL ANULUI: “Departures” (Japonia)

14. CEL MAI BUN MACHIAJ: “The Curious Case of Benjamin Button”

15. CEA MAI BUNĂ COLOANĂ SONORĂ: “Slumdog Millionaire”

16. CEA MAI BUNĂ MELODIE ORIGINALĂ: “Jai Ho” (din filmul “Slumdog Millionaire”)

17. CEL MAI BUN FILM AL ANULUI: “Slumdog Millionaire”

18. CEL MAI BUN SCURT METRAJ DE ANIMAŢIE: “La Maison en Petits Cubes” ( Kunio Katô)

19. CEL MAI BUN SUNET: “Slumdog Millionaire”

20. CEL MAI BUN MIXAJ SONOR: “The Dark Knight”

21. CELE MAI BUNE EFECTE SPECIALE: “The Curious Case of Benjamin Button”

22. CEL MAI BUN SCENARIU ADAPTAT: “Slumdog Millionaire”

23. CEL MAI BUN SCENARIU ORIGINAL: “Milk”

24. CEL MAI BUN SCURT METRAJ DE FICŢIUNE: “Spielzeugland (Toyland)” (Jochen Alexander Freydank)

Una dintre melodiile pe care initial nu le-am remarcat dar…suna chiar cul. In spate, acelasi tablou – Car cu Boi in Parc (metafora a transcenderilor om-natura,natura-om).

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=MxaBH-zc44c]

An old man by a seashore
At the end of day
Gazes the horizon
With seawinds in his face
Tempest-tossed island
Seasons all the same
Anchorage unpainted
And a ship without a name

Sea without a shore for the banished one unheard
He lightens the beacon, light at the end of world
Showing the way lighting hope in their hearts
The ones on their travels homeward from afar

This is for long-forgotten
Light at the end of the world
Horizon crying
The tears he left behind long ago

The albatross is flying
Making him daydream
The time before he became
One of the world`s unseen
Princess in the tower
Children in the fields
Life gave him it all:
An island of the universe

Now his love`s a memory
A ghost in the fog
He sets the sails one last time
Saying farewell to the world
Anchor to the water
Seabed far below
Grass still in his feet
And a smile beneath his brow

Sleep…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GdWhlo9b9zg&feature=related]

Actorii erau parca prea galagiosi in acea seara de mai. Tranteau zgomotos scaune pe scena, strigau si ieseau parca prea des din decorul sumar.

In pauza am vorbit despre vreme, despre cunostinte comune, ultimele filme, despre piesa si oamenii care vorbeau in sala in timpul spectacolului.

Ti-m spus ca prin rochie se vad dungile lenjeriei tale precum gratiile unei inchisori de lux. Ai ras si mi-ai spus ca n-ai mai trecut pe acasa de la facultate si ca din cauza asta un coleg s-a uitat toata ziua la fundul tau incarcerat.

Te-am intrebat de ce nu te eliberezi… si ai ras iarasi… parca ai si rosit putin?

In timpul actului doi ai scotocit in geanta si mi-ai strecurat in plama un petic de dantela, negru precum intunericul dintre ultimele doua randuri. Mi-ai soptit ca ma numesti sef peste temnita ta.

In jur oameni asistau tacuti la perpetua punere in scena a unei drame.

In seara aceea nu am mers nici la tine nici la mine ci ne-am despartit pe undeva pe la coloane, la Romana.

Nu te-a latrat niciun caine pana acasa.
Feromonii tai erau la mine.

Ce faci ba detinutule!?
E mica celula asta oraseneasca in care te-au inchis, nu? Ha ha ha!
Te strecori ca o umbra mica pe langa ziduri gri, pe trasee delimitate de sefii inchisorii?
Nu te abati de la niciun drum zilnic, nu-i asa?
Tu inca mai crezi, fraiere, ca vei fi eliberat pentru buna purtare? Ha ha ha! Ba detinutule, tu chiar ai haz sa mor io!
Tu crezi ca celula ta e centrul Universului si toti se gandesc la tine, huh? Da, ai dreptate, se gandesc!
Tu te-ai amuza ba in fata unui acvariu… gol?
Da, probabil ca tu te-ai amuza pentru ca poate ai birou cu usi de sticla! Ha ha! Iar ai haz bai!
Dar iti spun eu ca fara colega din acvariul alaturat care se fataie zi de zi pe acolo ai sparge usa… si ti-ai continua celula in strada bai prostule!
Hai nu te mai preface ca nu intelegi, pe bune!
Sau … te porti acum, dupa ce iti spun toate astea, de parca ai vrea sa scapi…? Ba detinutule, n-o sa scapi! Si nici nu vrei asta! Tu vrei sa molipsesti mai! Tu vrei sa cuceresti orasul, urbanistule!
Sa nu crezi ca la o terasa speli blestemul cu o bere! Da’… poti sa mai bei! Si terasa se termina undeva. Si unde se termina? Tot in oras, coaie! Ce surpriza!
Ce vrei tu ma!?? Sa iubesti!? Unde sa iubesti ba? In…in… ligheanul asta urban? Vezi ma ca te calca masina, vino mai incoace ca nu musc din tine!… E pe trotuarul celalalt. Detinuta ca si tine…
Da ba detinutule! E trist! E chiar…foarte trist!
Dar poti sa faci ceva totusi. Ceva la care poate nu te-ai gandit. Ceva care cred ca i-ar enerva pana si pe sefii inchisorii.
I-ai sfida cu gratie!
Esti curios nu? Hai ca-ti spun ma!… Offf!…
Danseaza detinutule, danseaza!
Uite asa misca-te:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UYjXm63DKQ0&eurl=http://obstructii.ablog.ro/2007-06-07/bai-detinutule.html]

Hai, acu’ stingerea!
Te mai gandesti tu si pe intuneric la ce-am spus…
PA!

FUCK THEM ALL!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=3lcbkFcK-zY&feature=related]

Dupa multe chinuri si draci (ma rog, vreo 15 minute), am reusit sa gasesc…de fapt a gasit Acna dar in fine…clip-ul doar pe un site de unde nu pot sa il “trag” aici.

Asa ca pentru doritori, si credeti-ma ca MERITA (atat melodia cat si clipul), il puteti vizualiza aici. IN JOYYYY!

SAU dati click pe sexpornobitchteenpussytitsanalpenisdicksuckwhores ca sa vedeti clip-ul. Tot aia si tot ala, dar e mai lunga denumirea si o sa vedeti mai usor. Merci.

Ca tot ma declaram acum cateva zile fan CARTURESTI (sic-sic), am descoperit recent un interviu pe DailyBusiness.ro (n-a fost greu…lucrez aici de 2 ani… :D ) cu unul dintre co-fondatorul librariilor. Citez cate ceva:

DB: Care este profilul clientului?
SR: Carturesti este preferat de consumatorul premium, indiferent de segmentul din care provine, ca varsta, ocupatie sau venit. Desi majoritatea asociaza “premium” cu venitul ridicat, noi ne referim aici la gusturi, preocupari si nicidecum la preturile aplicate produselor Carturesti care sunt incorect percepute ca fiind mai mari decat ale altor retaileri din domeniu, probabil datorita atmosferei deosebite in care sunt prezentate.

DB: Unde aveti cele mai mari vanzari? Intr-o unitate deschisa stradal sau intr-un centru comercial?
SR: Libraria de pe Magheru este prima in top, insa exista o mica diferenta intre aceasta si celelalte. De fapt, Carturesti Verona, deschisa in 2003 este modelul la care se raporteaza in momentul de fata orice potential concurent, atat ca standard de amenajare cat si ca mix de produse si calitate a serviciilor.

DB: Care sunt cele mai bine vandute produse din librarii?
SR: Vanzarile de carte raman cele care detin cea mai mare pondere, de aproximativ 60%-70%, restul fiind acoperit de muzica si film, ceaiuri si accesorii de ceai si restul categoriilor, pastrand aceasta ordine in functie de sezon