MAMA.
Totul a inceput acum vreo 9-10 ani. Era perioada 486/Pentium I.
Am invatat pe mama cum sa deschida computerul. Apoi, i-am facut schite, cu liniuta de la capat:
- Apesi buton mare – “deschidere computer”. Scrii cand iti apare negru NC.com. (Norton Commander, din DOS – n.r.)
- Apesi pe sageata de jos de 5 ori, ajungi la “jocuri”, apesi tasta mare din dreapta – ENTER.
- Mai apesi de 2 ori si ajungi la TETRIS. ENTER iar.
- Cauti Tetris.bat, apesi Enter.
Cu constiinciozitate (muama ce cuvant complex…), mama a invatat pe de rost (!) aceste miscari. Daca se modifica ceva sau aparea ceva nou pe ecran, se TERMINA tot procesul. Reset, reluare. Daca se repeta, ma/ne chema sa rezolvam. De obicei, tasta ESC (stanga sus) rezolva problema inopinata.
Au trecut anii. A aparut Windows-ul – ’95, apoi Windows ’98. Miscare de mouse. Reactioneaza la miscarile mainii. La ce nivel ajunsese tehnologiaaaaa… Click. Diferenta dintre click si dublu click – dificila. DE CE dublu click!? Pfa, nu`sh mama…asa s-a gandit Bill Gates…e chiar util…In prezent, mama da dublu-click pe orice, nu conteaza. Sa fie sigura.
- Start, shut down.
- Daca apare ceva pe ecran, o casuta de eroare, sau ceva… de principiu apesi ori CANCEL ori acel “x”-ulet din dreapta sus.
Numai eu stiu de cate ori am fost sunat in cele mai (ne)potrivite momente ca sa aud “mi-a aparut CEVA pe ecran!!!! CE FACCCC?!” :)
Au mai trecut anii. Prezent. Windows XP (ma #(*@! pe Vista). Internetul de mare viteza. Broadband.
- Creare e-mail. Complex dar invatat destul de repede cum sa “check e-mail” si scris e-mail.
- Microsoft Office (Word), deja prea complex. Eu scriu.
- Erori, la fel. Dificil.
Per total insa, fata de acum 9-10 ani, o evolutie considerabila.
Pe segmentul de TELEFONIE MOBILA!
- Butonul verde, raspunde. Butonul rosu, inchide. (invatat repede – e destul de logic. Ca la semafor…).
- SMS-uri. Nope. Naspa. Complex.
TATA.
Minutios. Atent la detalii. Inainte de a instala CEVA…ORICE…citeste TOT. Inainte de a apasa NEXT (de vreo 5 ori, cum se intampla de obicei), el citeste TOT.
Daca se defecteaza ceva/nu mai merge cum trebuie…cu miscari LENTE…fluente…si CONCENTRATE, se duce la HELP. Citeste IAR, tot. Nu se lamureste, ma lasa pe mine, desi eu de 2 ore ii spun sa ma lase ca rezolv imediat.
NU, totul ca la carte, ca DE-AIA exista HELP!
Mama este una dintre cele mai bune profesoare EVER, tata este diplomat in MAE. Ambii, oameni super-culti si cu picioarele pe pamant, cititi, cultivati si realisti. Tot respectul si iubirea!
Insa, cand vine vorba de tehnologie…frate!
De ce am scris acest post:
1. NU vreau sa pierd contactul cu lumea tehnologiei/informatizarii, NEVER EVER! Nu vreau ca al meu copil/ai mei copii sa trebuiasca sa ma invete cum sa trimit holograma mea…m-as simti nitel jenat ca nu stiu ceva DE BAZA…
2. Mai nou, ai mei ambii parinti au inceput sa trimita pe mail-ul meu personal SPAM-uri. Respectiv, acele mail-uri anoste/banale/deloc funny cu POZE aranjate in Photoshop/facute in flash, bancuri la care nu zambesc sau texte presupus-amuzante. )(&@$%(!&)(#@!*()# Da, cine stie cat va mai dura pana cand vor realiza ca acestea sunt BANALE si circula online PESTE 123901924812034858123094 de mail-uri de acest gen, pe intreg globul.
3. Articolul l-am scris dand exemplu pe ai mei, dar stiu si `n` altii care prezinta aceleasi simptome de “anti-tehnologii”.
