Cu doar o zi inainte
Imi zvacneai in tampla stanga
Imi inchideai cu degete mici soapte pe zambetul buzelor
Si saruturile alunecau, coborau, alunecau…
Dupa aceea ma iritai ca lenjeria-ti intima era aruncata neglijent prin toata casa
Si ieseai in goliciunea-ti lasciva pe balcon si sanii ti-i aratai deasupra omenirii
Eu iti strigam intins ca vecinii stiu ca aici sta un om respectabil
Iar tu ma intrebai, intorcandu-te intr-o doara, cu acel zambet al tau: “Si oamenii respectabili nu se fut?”…
Iar eu, usor surprins, gandeam ca iubitele se iubesc, nu se fut.
Apoi veneai de pe balcon, paseai gales spre mine,
Si cu un oftat prelung ca un tic verbal te lipeai de mine, rece, inghetata.
“Mai iesi goala pe-afara?”
Iar tu, lipindu-te si mai strans, imi sopteai usor la ureche sa nu te cert…ca tot goala ai intrat si in mine…
Fara niciun strop de haina care sa-ti acopere formele…
Si-apoi ma muscai sagalnic de ureche si ne alergam prin casa fara draperii trase
In care vecinii isi stingeau extazul in stiri date la maxim
Hmm…toate acestea doar cu o zi inainte sa te fi vazut macar o singura data
Apoi tu mi-ai cerut sa-ti cant in locul acela-ntunecat
Si toate-astea…toate…dar toate astea…au devenit poezie.
“fara cuvinte.”, poate sa fie un raspuns?!
ihi, evident. pentru ca de fapt SUNT cuvinte.