Adicatelea am revenit in redactie si am primit urmatorul comunicat in care PR-ul domnului ce doreste sa apara CAT MAI DES in mass-media, pretutindeni a i se vedea moaca, ne explica ce idee i-a mai venit lui…Sa vedeti exprimare aici…
Solistul Mihai Traistariu are planuri mari pentru anul 2009!
Pe langa cariera muzicala si cele cateva afaceri in care a investit, s-a trezit dintr-o data ca vrea sa urmeze o noua facultate: fizica.
De unde pasiunea asta brusca? Inca din liceu lui Mihai i-au placut … matematica si fizica! A fost de 6 ori olimpic la matematica, a intrat la liceu cu 10 la matematica , iar la bacalaureat a luat tot 10 la matematica. Dupa liceu a urmat tot facultatea de matematica din Iasi, cu dubla specializare : matematica-informatica. Practic , ar fi putut foarte bine astazi sa fie ori profesor de matematica ori informatician.
Cu fizica a fost altceva . In liceu isi confectiona lunete si si le monta in balcon , de se intrebau vecinii daca nu construieste vreo bomba ceva sau vreo arma secreta.
De fapt , de prin clasa a VIII – a, Mihai era pasionat de astronomie si fizica . Era obsedat de literatura SF , iar la orele de dirigentie le povestea colegilor si dirigului … intamplari cu OZN-uri .
……………………………
Mihai , insa , chiar daca acum isi castiga banii din muzica , isi doreste din ce in ce mai mult sa-si indeplineasca toate dorintele , sa faca ce-i place!
Iar cea mai apriga dorinta a sa este sa deschida un centru de cercetare , in care diversi cercetatori , savanti din toate domeniile … sa se ocupe de fenomenele fizice inca neexplicate , de nanotehnologie , de genetica sau biotehnologie , de astronomie si fenomenele cosmice despre care oamenii stiu atat de putin , de realizarea in laborator a unor substante care sa vindece in viitor cancerul , diabetul ori alte boli considerate astazi ” incurabile “.
Ecranele acelea mari si kitchoase de pe magazinul Cocor, ce urmeaza a fi renovat dupa ce fuse cumparat de nu’sh ce mogul al industriei imobiliare se numesc… COCOR CHANEL?
Vad o lumina, asa cum nu am mai vazut niciodata. O lumina curcubeu, speranta unei lumi noi. O lume a mea. Vad Soarele (sau e doar un bec? tot aia) foarte aproape de mine.
Intai ma sperii si ma trag inapoi, ma intreb ce-i cu mine, plang putin, strang din pumni. Privesc ceea ce mi s-a oferit fara sa fiu intrebat daca vreau, in timp ce duc dorul a ceva ce nu o sa stiu niciodata cum am avut. Apoi ma asez pe iarba asteptandu-mi noul destin. Ma rotesc, urmaresc zborul lui si nu inteleg la ce bun atata…lumina…si curcubeu…si zgomot…si atingeri…sunt curios…
…si acum, deschid totul.
Lacrima incremeneste pe obrazul meu inainte sa cada, inainte de a deveni tarana din tarana nasterii mele. O iau, ma uit mirat la ea, mirat ca un colt nestiut de ochi poate sa fie atat de sincer, sa scoata ceva atat de simplu si totodata… Sunt mirat ca exist, iar existenta mea poate scoate din sine ceva atat de limpede, sincer, frumos.Si o scutur. Sa se transforme in tarana, in pamant…in mine… Si urmaresc Soarele, Pamantul rotindu-i-se in jur. Incep sa invat.
…si acum, deschid ochiii.
Vad creasta, nu mai plang. Deja pot zambi, pot simti, ma pot bucura de noua-mi viata. Cresc si invat sa si ascult. Si aud sunetele curcubeului, sunete fosnite de aer ce-mi trece prin par. Si uit ca am plans, invat ce este acela rasul. Intru in lume…
…si acum, deschid ochii.
Zvacnindu-mi buzele pe ale ei realizez iubirea, atingandu-i coapsele, invat tacerea mai puternica decat orice cuvinte. Atingandu-i trupul gol, cunosc ceva ce depaseste gandirea, acolo, pe iarba, sus, pe creasta. Singuri. Invat mirosul de pe gatu-i iar eu ma ridic si-mi tip speranta acestui fapt ce mi s-a oferit fara sa-l cer. Incep sa accept sa ma bucur. Invat sasimt. Si adorm langa ea, cu zambet, fericit ca am inceput sa cunosc fericirea.
…si apoi…
Noaptea plang iar, descoperind ca moartea ma va lua si pe mine. Plang, cu sange de asta data, pe iarba, pe munte, acolo unde eram noi doi, cu aerul trecandu-mi prin par, plang, lasand lacrimile sa devina ce am fost si ce voi deveni, fara sa le mai admir, in palma mea. Plang, frica fiindu-mi ca nu voi mai atinge niciodata creasta, ca am cunoscut tot ce era de cunoscut! Ma uit iar in jur si vad o fata ce a incercat sa zboare.
Moarta.
Si plang, tarana devenind apa din trupul meu. Si invat caderea, deznadejdea. Creasta, ramane undeva, in spate.
Dupa mult…ma ridic…
Si privesc ce a mai ramas. Ramasesem doar eu. La fel de gol ca la prima raza de lumina ce ma lovise. Ezit. Ma scutur si incep sa urc iar, intai printre pietre catre creasta. In drum, ma impiedic, cad, insa din totul, invat. Intalnesc lumea, oamenii. Unii imi zambesc si ma ajuta, altii ma imping, ma rup, ma sfasie, sange tasnind din mine, lacrimi udand iar tarana. Eu continui sa urc, sa merg, sunt obligat, este prea tarziu sa ma intorc, nu mai pot.
Invat ce este aceea ura, prietenia, simt iar iubirea si prin ea deznadejdea, imi amintesc iar rasul ca mai apoi sa-l pot plange iar. Simt totul, norii mi se par tot timpul altfel, asa ca ma opresc des, ii privesc; in ei ma regasesc, in ei este viata, diferita, neagra sau curcurcubeu, albastra sau alba. Asa ca merg uitandu-ma in dreapta si in stanga, jos, cateodata alergand, cateodata, abia tarat. Privesc si in sus, acolo se afla raspunsul.
Si ajung iarasi pe creasta. Acum, batran, obosit, albit. Ma intind, incet, cu ochiii inchisi, pe iarba. Miros parfumul de flori, pentru ultima oara. Simt vantul pentru ultima oara. Aud curcubeul, palid, pentru ultima data. Si deschid ochiii…
Soarele, aproape, ma privea. In dreapta, era ea, la fel de tanara, zambind. Intinse mana si o lua pe a mea, lipindu-si-o lin de piept. O lacrima-mi cade, muta, dar nu regret nimic. O iau in palma-mi batrana, si minunez cum un colt de ochi, uitat si nestiut de lume, poate scoate din sine ceva atat de simplu si totodata minunat. Apoi ii inchid, pentru ultima oara.
De ce trebuie ca in ORICE film care implica doua persoane handsome de sex opus (mai ales), sa existe acel moment penibil, reliefat aproape INVARIABIL identic de regizori/scenaristi (muzica romantica, ei doi singuri, privire tampa si fixa, apropiindu-se incet, moment de mare vraja si “profunzime” cinematografica), in care cei doi se saruta? Asta dupa ce, iarasi, aproape invariabil, la inceput nu se suportau, certandu-se, avand divergente de idei, alea-alea.
Ar mai fi o varianta, preferabila primeia. In loc de acea muzica lacrimogena, privirile fixe si buzele tremurande, cei doi se saruta scurt, salbatic, animalic. That`s better. Nu cu mult, dar ceva-ceva mai bine.
Am fost la film (dupa nu`sh cat timp…) – Australia, cu Nicole Kidman si Hugh Jackman. Regizorul este cel al Moulin Rouge, deci ma asteptam sa fie ceva de capul sau. Al filmului cap, evident.
Inceputul este ABSOLUT dezastruos. Prin inceput intelegand prima ora, in care MUREAM in sala – totul era super clasic, jocul actorilor (chiar si Kidman) prost, muzica de TELENOVELA, ingrozitor. Asteptam deja naibii sa se SARUTE odata cei doi, sa se trezeasca-n puii mei la realitate sa simta tensiunea dintre ei si sa vrea sa live happily ever after, ca poate-poate o incepe ceva din filmul ala.
No, partea a doua, DUPA sarutul descris, clasic, mai sus (a, mai e o moda…sarutul sa fie INTRERUPT de o faza “amuzanta” si toata sala sa rada nervos…) a inceput sa mai treaca-mearga actiunea, parca si actorii s-au mai dezmortit si si-au aratat o parte din valoare.
Oricum, gata, nu mai dau banii pe filme in oras, nu se merita riscul. Nota 6,5 din partea mea pt. Australia.
No, deci trezit fiind eu la ora 10 dimineata, al doilea dupa Sasha care a dormit in aceeasi claie si gramada cu noi, am parasit tip-til incaperea (ce expresie de kkt…”tip-til”…pf), sa vad ce se petrece prin cabana.
Era frig. Evident. Dar nu-l mai simteam atat de puternic (pe el, pe frig), intrucat aveam inca ramasite de tequila, cele 3-4 tipuri de bere (de la Corona la Bucegi), cele 4-5 tipuri de vin si niste wisky in sange cat sa-mi tina de cald. Erau cativa distrusi adunati la intrarea in cabana, fumau calm si adormiti, in paralel in bucatarie mentinandu-se haosul general-amuzant. O tipa se facea ca gateste niste…ceva…intr-o oala foarte mare care emana miros de…ceva. Nu m-am incumetat a manca.
Si deci plimbandu-ma eu pe-acolo sictirit si cu capul cat o comparatie, m-am dus de mi l-am bagat sub apa rece de la ro…izvor, a ma mai trezi si atunci, cand siroiam a H2O am realizat ca am…AVEM nevoie de SI mai multa nebunie si diversitate. Asa ca i-am dat mesaj lu’ frai-meu “Ba, Gicu, zi-mi si mie ce trenuri sunt din UCEA spre Sibiu, respectiv BRASOV. REPEDE!”.
Un caine FOARTE haotic
Peste o ora si ceva primesc Mersul Trenurilor prin SMS, comunic ca tre’ a ne grabi sa ajungem in Sibiu, cadem repede de acord si peste inca o ora parasim cabana.
Oameni de Sambata
(Aviz celor ce vor a merge la Sambata – Semnal aveti la Cosmote, la etajul 1, FIX langa fereastra cea mai din fund SAU, tot la Cosmote, afara, la 10 metri de cabana, FIX langa indicator. La VODAFONE aveti la 3 metri mai la vale de indicator. Orange, prindeti fragmente, asa…cum va e norocu’…)
Sun and Steel
Ne luam pa-pa de la baietele si baietii din cabana, schimb de numere/ID-uri/semnale de fum/coduri si altele, lacrimi, declaratii de eterna iubire, pfa, superb. Si incepem a cobori.
Dupa primele 15 minute o iau in fatza, fiind la vale imi place cateodata sa alerg ca capra. Adica RUPICapra RUPICapra, nu…asa.
Parte geniala la coborare. La 15 minute inainte de a ajunge in Pastravarie (18 kilometri de Ucea) dau nas in nas cu un grup. De vreo 6-7 persoane, fete si baiete. Care persoane stateau care pe jos, care in picioare, fumand a paguba si uitandu-se ingrijorate la drumul din fatza lor. Baietii si baietele, cu POSHETE, ADIDASI, BLUGI, pantofiori de Dorothy si GEAMANTANE!!!!
Raman nitel blocat dar zic ca…na…sa-i salut cand trec pe acolo ca asa-i frumos…
“Salut copii, spor la drum si la multi ani!”
“Salut….auzi….stai nitel”, zice un gagiu 4 pe 4, cu iz puternic de manelist prost. “Zi-ne si noua…cat mai este pana la vila??”
Muaaaa, in momentul ala s-a desprins o parte invizibila din corpul meu si a inceput sa se rostogoleasca pe jos de ras. Aparent eram f. serios …
“Mai, ce-ti pot spune…in primul rand NU este vila, este o cabana…in al doilea rand…abia ati inceput sa MERGETI pe drum drept, deci de acum incepe urcusul”, zic eu cat mai descurajant cu putinta. O vad pe o tipa ce zacea pe un trailer de-ala cu rotite ca se uita la mine cu groaza si ca sunt blestemat in gand. Deci NU ma opresc aici si continui!
“Nu stiu ce aveti voi de gand cu atatea bagaje, dar vedeti ca nu-s deloc conditii si este si plina cabana!”
Manelistul intervine ofuscat ca indraznesc sa-l mint asa…in fatza! “Haidi frate, ca am vorbit noi cu PATROANA (ma cutremur de ras IAR – sus nu este o tipa ci este cabanierul si probabil a facut misto de ei, dand-o pe vreuna la telefon sa vorbeasca cu ei….) si ne-au zis ca este bine si ca ne-au si rezervat 2 camere cu 6 paturi!”
“Bai frate…cum zici tu, insa nu stau lucrurile asa…acolo-i mai mult pe principiul “primul venit, primul servit” dar….oricum…SUCCES!”
Si fug, la 5 metri deja radeam in hohote de unul singur. la Pastravarie ma intalnesc cu un grup de vreo 6 tipi care au coborat mai repede decat noi intru a se aproviziona de Revelion si m-au intrebat daca i-am vazut pe SHOSHONARI (echivalentul termenului de PANTOFAR, in ardeleneasca…:D ) si daca nu le-am facut poze… Le-am zis ca n-am apucat si mi-au promis ca o sa-i FILMEZE ei si o sa-i puna pe YouTube, erau GENIALI!
Provizii Revelion - baietii de la Sambata
Asa, sarind peste niste parti, reusim cu chiu cu vai, dupa niste autostopuri pentru a parcurge cei 18 kilometri sa ajungem in Ucea (ce nume are orasul asta, Gizas…) cu jumatate de ora pana la personalul spre Sibiu. Era vreo 5 ceasul.
Personalul s-a dovedit a fi SAGEATA ALBASTRA, pentru prima oara cand merg cu el, ma simteam foarte lord, asa…. :D
In tren vorbesc cu Irisa (from Sibiu :) ), care m-a injurat ca n-am anuntat-o mai din timp ca vin, ca putea sa-mi rezolve cu Revelionul super misto, o petrecere faina, dar ca acum nu stie daca mai sunt locuri dar ca se straduieste. Fata, saraca, isi facea 1 miliard de probleme si nu puteam sa-i explic ca NU are de ce sa se agite atat doar pentru ca vin eu. Bine, ESTE o placere prezenta mea, asta nu pot nega, dar… :D Iris, daca citesti randurile astea, sezi fata verde calma. Bine, tot nu am reusit sa ne vedem intr-un final, intrucat fata a reusit sa se agite atat de mult sa-mi rezolve mie sa fac revelionul undeva f. misto incat a obosit, s-a culcat si s-a trezit a doua zi, la 12 dupa-amiaza, urandu-si singura La Multi Ani! :D
In Sibiu ajunsi, nemancati de dimineata, intram intr-un loc ABSOLUT genial, pe stanga pe strada comerciala a lor, unde am bagat in noi pana n-am mai putut, super mancare si destul de ieftin.
Piata Mare
Tot orasul luminat super tare, DOAR lumini albe, atat atarnand de fire cat si pe cladiri, arata bestial spre deosebire de Bucuresti unde s-au intrecut astia in a impopotzona DOAR arterele principale cu becuri de toate culorile.In Piata Mare, concerte, mici casute de lemn unde se vindeau diverse chestii de mancat/baut sau souveniruri si un frumos carusel. Ala mi-a placut in mod special, era nitel spooky…
Am mers apoi intr-un restaurant unde au venit niste colindatori SUPER pitoresti, parca rupti dintr-un film de Kusturica, le-am dat 5 lei ca erau f.f.f. amuzanti si apoi i-am si tras in poza. :D
Asta SIGUR a jucat in Pisica Alba,Pisica Neagra...
La 12 noaptea am iesit in Piata Mare care era SUPER full, niste numaratoare inversa, sampanie, focuri de artificii, chestii de-astea clasice apoi ne-am grabit spre o crama unde aflasem ca se tinea petrecere de Revelion. Intrare 20 de lei si 50 de lei consumatie obligatorie.
Piata Mare la 12 noaptea
E, si de aici…inceputul sfarsitului firului meu. Stiu doar ca pe la un fel de 2 mi-am adus aminte ca trebe sa ma fac ca am spiritul noului an asa ca dadui cateva SMS-uri aberante si cateva telefoane, afara, in frig, ca inauntru nu era semnal, apoi m-am intors cu chef SI MAI MARE de dans. Oricum, eram sufletul petrecerii pe acolo, in mod clar si evident. Locul, impartit in vreo 4 incaperi, noi nimeriram in cea mai mica si intima, doar 4 mese, dar dupa 2 sticle de vin rosu si un vin fiert, am intrat DIRECT in camera mare si am inceput sa dansam pe-acolo, eram frati/surori cu toti, le luam alora mancarea de pe masa cu cea mai mare nesimtire (sorry guys…mi-era FOAME!), faceam fotografii, eram pe banci, pe jos, nu mai conta.
P.R.A.F.
Intorsi la noi in camarutza, am spionat nitel 2 tipe foarte pline de ele care se asezasera la agatat la una dintre cele 4 mese si ne spionau si ele la randu-le foarte atente. In spatele nostru, mult mai interesanti, erau doi – cuplu. Am decis ca este timpul de o mare sticla de TEQUILA, asa ca am chemat-o pe barmanita (intre timp ma imprietenisem si cu ea dar mai ales cu unul de la intrare, angajat acolo, care tot venea sa-mi spuna nu’sh ce aberatii despre nu’sh ce chestii extrem de neinteresante…
Dupa ce veni Tequila (cu majuscula, stiu, stiu….), m-am dus la cei doi la masa, GATA, beti cu noi si dansam. Ceea ce am si facut apoi toata seara. Si de la Tequila, s-a rupt firul la mine.
Aveam sa aflu abia in trenul spre Bucuresti ce am facut. Am dansat cu totii pe rupte, le-am dat de baut tuturor pe acolo si la randul lor aia ne-au luat si noua bere, ba chiar am primit si din partea casei. Cica am si vorbit cu aia, ce sa mai…am vazut ca le-am facut si o poza, nu mai tin minte. Cica am fost ULTIMII care au plecat, ne-au dat aia afara. Pe drum eram CONVINS ca-s din Bucuresti si eu voiam sa duc pe fiecare acasa, degeaba mi se spunea ca-s in Sibiu, eu NU si NU, ca-s in BUCURESTI de fapt.
In gara nu mai stiu cum si la ce am luat bilete, dar am adormit FIX ca aurolacii, pe SCARI unii, altii pe JOS, intinsi la propriu. Puteau sa ne fure si hainele dupa noi, n-aveam nicio problema. Cica ma mai ridicam din cand in cand, ca prin vis, asa, si intrebam daca am aparatul foto la mine, in rest…cold-out, baby!
Aveam sa aflu a doua zi ca am luat bilete la RAPID, super expensive. Asa ca am calatorit TOT cu sageata albastra.
Din Brasov s-a urcat numita Alexadra (am tinut minte cum o cheama ca, na, mi-e tiza, hahah!), o tipa interesanta de traieste de 10 ani in Franta (undeva pe langa Lyon, or something…), de loc ea fiind insa din Alexandria. Dupa vreo 2 ore de stat de vorba mi-am dat seama ca-i o.k., numind-o deci o noua prietena de unica folosinta. Asa ca schimb de numere/mail-uri, dracii de-astea. A, mi-a placut de ea, mi-a zis ca sunt lider de grup, ca se simte asta. :D (muama ce simt aici oprobriul tuturor, hahah)
Am ajuns in Bucuresti seara, la ora 8-9 dormeam dus, varza. Pam-PAM!
Si incalecai pe-o sa si va facui un rezumat “de numa-numa”. :D
Boooon, ajunsei acasa, descarcai si pozele (in jur de 700…:D), sunt destul de praf ( a se citi sunt FOARTE TERMINAT! ), mi se inchid ochii pe rand, cand stangul cand dreptul, am buzele VARZA de la vant si umezeala, vorba Laviniei – daca ma intind pe jos cu buzele astea, par ca-s mort. Mda. :D
Deci si dara pe tren la dus bagai o mare bere, ca de obicei, la Brasov am decis ca un om intelept sa cumpar doua beri la STICLA (!?!), CORONA (ma simteam nitel snob…), si o mare TEQUILA! Simteam eu ca in jurul acelei sticle lega-se-vor muuuuulte prietenii sus, la cabana! Si nu, nu m-am inselat, evident.
Dupa ce am mancat ceva pe-acolo, ne-am imbarcat in trenul spre UCEA, localitate in care urma sa ne intalnim cu SASHA din Sibiu si cu inca nu`sh ce alti oameni, sa merem spre punctul nostru tinta – Cabana Sambata de Jos, cota 1401. Imi place ca este cu UNU la final..hmmm…
In gara am inghetzat INGROZITOR, sala de asteptare era BOCNA. Mi-am pus TREI perechi de pantaloni pe mine, apoi am inceput sa ascultam muzica si sa dansam in asteptarea Sashei. Am salvat si un matz de la inghetz si da, s-a dovedit a fi util, il tineam in brate si daca il si mangaiam, zacea torcand linistit si-mi oferea caldura de la blana. Reciproc avantajos.
Matza din Ucea
E, si veni Sasha cu ai ei parinti cu masina din Sibiu, si evident ca eu NU mai aveam loc in acea masina asa ca ma asteptau 18 kilometri de mers pe jos, prin intuneric bezna, lucru care nu prea ma incanta sincer sa fiu… Drept pentru care am tintit un gagiu din alta masina, total necunoscut, m-am dus sa dau cu buna ziua, ma luati si pe mine maica, ca-s tanar si nefericit la gandul ca tre’ sa merg atat pe jos… Tipul s-a uitat la moaca mea nefericita si a zis ca ma poate duce aproape, dar ca o sa mai am de mers vreo 5 kilometri pe jos, pana la manastirea de unde urma sa incepem urcusul spre cabana.
M-a dus gagiul cu masina, m-a lepadat la un moment dat in drum, mi-a zis sa merg DREPT si daca nu dau cumva de ursi sau lupi…o sa supravietuiesc. Afara era penumbra, abia se lumina si eu mergeam la trap singur printr-o padure, ca tot voiam eu niste adrenalina… Am facut cei 5 kilometri in vreo juma` de ora, am cam alergat ce-i drept…
Intrarea in padure, in penumbra
Ii gasi pe cei patru in cladirea jandarmeriei, la caldurica, relaxandu-se, o placere.
Drumul spre cabana Sambata mi s-a parut per total usor, doar in vreo doua locuri putand, daca tineai cu adevarat, sa aluneci si sa te faci praf. Intr-adevar, unele portiuni erau SUPER inghetzate, trebuia calcat cu grija. Prima parte a traseului urma un rau super estetic, cu portiuni inghetzate, involburat, partea a doua, ceva mai abrupta, urma panta de nivel, prin padure in mare parte.
Peisajul mi s-a parut in schimb breath taking, mai ales ca eu am luat-o in fatza la un moment dat si cand ma opream, ascultand linistea, ma simteam fix ca in basmul sadic Craiasa Zapezii, de Andersen.
Floare de zapada pe rau
Pe drum ne-am intalnit si cu un amic al Sashei care urca mai repede decat noi, un gagiu care mi-a placut din prima pentru ca era…ROSCAT NATURAL! :D De fapt asta a fost prima chestie pe care i-am zis-o dupa ce am fost atent la accentul pe care-l pun pe numele meu cand m-am prezentat, ignorandu-l pe al lui complet…
Creasta, in ceata
Tot la dus m-am lasat inselat de o pojghitza de gheata falsa, am calcat pe ea si m-am afundat in rau cu ambele picioare pana la genunchi. Am injurat in gura mare toate spiritele padurii, sesului si muntilor, asteptandu-ma ca din clipa-n clipa sa simt apa cum intra in bocanci. Am fost foarte mandru de faptul ca nu a intrat NICI cea mai mica picatura, prin bocanci, parazapezi si cele 3 perechi de pantaloni. I rule. :D
Am ajuns la cabana, primul lucru pe care l-am facut a fost sa localizez sala de mese, unde nu era nici dracu’ si sa ma schimb. Inauntru era la fel de frig ca afara si asa a ramas pana tarziu seara. Toti cei vreo 10 locatari ai cabanei de atunci erau inghesuiti in bucatarie, unde era muuuuult fum, deci iti dadea senzatia ca nu stai la -10 grade…
In bucatarie, cum am ajuns
Ca o chestie generala, toti din cabana se stiau intre ei, erau super buni prieteni, non-conformisti, oameni adevarati plimbati peste tot si cu o multime de povestiri amuzante. M-au primit imediat aproape in cercul lor, cand m-au vazut ca-s baiet dezghetzat si am si o sticla de tequila la mine. :D Si curmale. J Evident, nu exista curent electric, apa curenta exista…la izvorul din fata…si caldura se facea GREU de tot, prin sobe. :D
Parte din Cabana si o creasta insorita
Dintre acei oameni m-a si salutat o tipa, stiindu-ma pe nume, ca cica ne-am fi cunoscut acum `n` ani nu`sh unde dracu’ in Bucuresti, eu am ramas ca de obicei in astfel de situatii blocat nitel, bagand o figura amuza(n)ta de “pana meaaaa…am o memorie de kkt…nu te mai tin minteeeee”. Ea se pare ca chiar stia destule despre mine, damn.
Fumatul Interzis :)))
Ce facuram la cabana pana la inserare: am taiat/carat lemne de foc, ne-am imprietenit pe acolo cu lumea (eu m-am inteles bine cu doi gagii in mod special, un tip cu rasta si unul cu pleata care, fara sa stie de unde sunt, facea misto in draci de bucuresteni). Pentru mine a fost un compliment ca nu ma considera pantofar, hahah. Apoi am mancat cate ceva, pe la comun, asa… Fiecare scotea mancarea, o punea pe masa din bucatarie si fiecare servea ce voia. Ca o chestie generala, vorba unuia de pe-acolo, in cabana Sambata poti lasa toti banii aruncati pe oriunde si nimeni nu ti-i va lua. Toata lumea cu umor, am ras de n-am mai putut, adunati oamenii de peste tot din tzara – din Harghita pana in Constanta, trecand prin Cluj, Sibiu sau Brasov.
Cantareeeeeee
Am imprumutat camera unei tipe de pe-acolo care “voia o jucarie nouuuuaaaaaa” si pusese ochii pe aparatul foto. Am lasat-o in plata Domnului, mi-am adus aminte ca nu mai am aparatul dupa vreo 3 ore. Tipa chiar a facut super poze (detalii), unele o sa apara si pe ast blog.
Seara ne-am adunat toti in sala de mese (unde tot era frig, desi soba mergea si fumega de vreo 7 ore…) si am cantat la chitara. Fuse misto ca fiecare stia alte melodii – Sasha era cu cantecele de munte, un tip de pe-acolo canta mai mult folk clasic si eu eram cu melodiile mele rock-depresive si-i acompaniam pe altii cu mini-solistici. Am pus la bataie sticla de tequila, in 30 de minute nu mai era. Se terminase lamaia, sare n-am gasit deloc in cabana, dar deja nu mai conta, dadeam pe gat direct din sticla. Dupa tequila se plimbau sticle de vin pe acolo, bere, ce sa mai, super misto, m-am cam facut praf .
Intrare/iesire Cabana Sambata
Cabana a fost plina intr-un final, am dormit toti la gramada, vreo 20 de oameni intr-o camera cu vreo 10 paturi, fuse uber fain. Pe la nu`sh cat noaptea a venit unu’ beat la care a urla Sasha vreo 30 de minute sa INCETEZE cu ZGOMOTULLLLL!!!!
Loc de "dormit" :)
Dimineata ne-am trezit pe la un fel de…10…si am realizat ca…ba, nu prea aveam chef sa mai stau o zi acolo, aveam nevoie de ceva ALTFEL de Revelion, TOTUSI!
Asta se vede de la Sambata...
Despre drumul spre SIBIU, ce s-a intamplat pe-acolo, cat de praf am ajuns, o noua prietena de unica folosinta si poze, next time. :) In post-ul urmator insa, mai multe poze.
