Va cer estetic, dar oglinzile sunt manjite cu bucati din mine. Va cer suflet, dar creerul meu arde imputit. Va cer putere, dar eu sunt Goliath, va cer decizii, dar viata mea este un teatru, in spatele cortinei ma ascund si imi joc singura. Va cer viata, dar eu sunt pamantie la suflet, va cer sinceritate iar in schimb eu va pot oferi drumuri pe care sa va rataciti. Va cer sa ma facceti sa ma simt bine, dar eu va ofer iluzii, vreau sa ma tineti in brate, dar eu nu simt sa fiu tinuta de toti. Vreau sa ma sprijiniti, si eu ma ajut de voi, vreau sa imi cantati, dar eu nu o sa va cant voua sufleteasca moarte. .

Am fost intrebata de ce scriu. De ce scriu randurile vietii pe care le pun pe foaie! Scriu ca sa-mi raspund. Scriu ca sa exprim, sa ma inteleg. Scriu pentru angoasa, deznadejdea, erorile, influentele, amintirile, sentimentele, trairile, observatiile, plagierile, ura, prefacatoria, superficialitatea, dispretul din mine. Scriu pe foaie, sau scriu vorbind cu tine, cu voi.

Da, sunt o egoista. Scriu si pentru tine, pentru ca tu sa ma poti ajuta. Scriu cu tine vorbele ce le-am purtat in clipele, minutele, orele, zilele pe care le-am petrecut si am scris impreuna, scriam si scriu pentru a-mi oferi sprijinul pe care il vreau. Pentru ca sunt o egoista.La fel cum si tu esti! Candva, iti voi citi epilogul vietii tale pentru mine, fie de pe o foaie, sub forma unui poem, fie prin vorbe reci si distante, ce iti vor spune `nu te mai vreau`, fie sub forma unui pumn de tarana, aruncat pe un sicriu din lemn. Si, ca si pana acum, voi face acestea gandindu-ma doar la mine. Ma urasc. Exista o arta in a omori si a muri. Eu le detin pe ambele.

De cate ori ti-am taiat vorbele, de cate ori ti-am intors spatele, gandindu-ma la felul in care ma simt eu, si uitand de tine? De cate ori te-am inselat, pentru a exista eu? De cate ori ti-am ignorat nevoile, oferindu-ti doar o mangaiere rece si de complezenta, pentru a trece mai departe, la eternul eu? De cate ori am ales ceea ce era comod pentru perpetuul sine? De cate ori am trecut pe langa tine, fara sa-ti arunc macar un gand?

Probabil ca voi uita imediat ce voi termina de scris aceste cuvinte, cine sunt si de ce le-am scris. Iar daca altii le vor citi si se vor regasi aici, de ce le-ar lua in serios, daca nici eu nu-i iau pe ei?

…asa ca ma intorc la inceput, citesc din nou, rar de data asta, o sa-mi propun sa retin ceva din cele scrise chiar de mine, si sper ca ma voi regasi inca in acele cuvinte.

Cu respect,

TU.