Nu fa rate si nu ma lua de la zero. Asta e ultima mea scrisoare.

In camera de langa , lumina aprinsa lasciv pe langa sarma unui bec ecologic. Odaia de langa camara luminata de vreun opait ologit de fum gros de ierburi si vinars. Te-ai casatorit peste hotare dupa mine.

Parca trece-un vanticel prin cracile negre ale cablurilor mele. nu ma mai privi, webcam-ul a cazut lovit de vina. Mai presus de sinistrati , ploaia nu ma ajunge dar ma inec pacatos.
Mireasa alba de la fereastra ; o vedeai uitandu-te peste mine pe webcam si-mi ziceai cum ca nu sunt singur, cum ca-s cu ea, dar eu eram singur cu tine. Mireasa alba de aproape de filtru in serile cand soarele nu era si nu asteptam niciun rasarit.

Pe acordurile vechiului pat de manastire ‘nalta si artagoasa cu 3 caini , pe acordurile lui am zacut cu moliile in fum si in aceleasi ganduri. ” O, ramai…ramai la mine… te iubesc atat de mult”…. ale tale tivuri toate numai eu stiu sa le rup. Si am ramas sa sarut huma rece.

Silent night and I’m crazy for feeling so lonely.

Eu sunt saliva de pe filtru. In urma mea raman ADN simplu si epinefrina. Corpul s-a pastrat in stare buna datorita congelarii.

Fantasmele corup mireasa alba iar spiritul intact intra in catalepsie odata la fiecare inflexiune a vocilor.

Nu-mi fa rate si nu ma rata, domnule doctor!
Azi eu iti voi fi subiectul de Cannes .
Gloria prostitutiei sociale.
Creezi un tel, compui un plan,
culegi neoane din tavan.
Vina dara la izvoara
Sa-ti dau jar, sa manci papara
Sunt un paria de lapte
Esti nectar de ierburi coapte.
Strange sanul, pica fruntea,
trage botox in tigari,
Eu m-apropii-ncet de priza
simte-te coclind in nari.