Lumina din lumina si Dumnezeu adevarat din dumnezeu.
Tendinta de entropie a fiecarui sistem.
nu imi gasesc inca partea mea de sistem si nu inteleg fenomenologia.
Nu mai plange, totul se transforma. (dar nu plang.
-Atunci totul ramane pe loc)

-atunci de ce ma fac praf?
-Pentru ca revii (zic)
-si de ce nu pot sa plang?
-Nu ai ritmul
-si daca as gasi ritmul?
-Ai intampina piedica.

-de ce vorbesc cu mine?
-Nu te asculta nimeni altcineva.

-atunci de ce vorbesc?
-Pentru ca vrei sa fii orbitor.

bine. atunci tac.

Ticaiala nervoasa a timpului o face sa se simta pierduta.
-Atunci taci.
Ticaiala continua.

-oglinda, oglinjoara, cine e….?
-Nu te obosi. e cine.
-pai si daca nu e?!
-Atunci nu e si pace.

Doarme-n pace.

Mirosi frumos (ii zic) si ma duc la fereastra. In splendoarea lui, cartierul molfaia linistit cativa stalpi de iluminat. Cate un tramvai sporadic si…atat. Mirosi frumos (si imi zice sa scriu, sa tac).
Nu pot. Ia-ma de mana. (sta vizibil contrariata langa usa, sprijinita de-o margine, balanganindu-si usor bratul stang) De ce nu ma iei tu? (pentru ca e randul tau, zice)
(proptindu-se, cercul se mareste mai mult si mai mult) la fereastra nu mai e nimeni. Dupa fereastra sta casa mea resemnata cu o silueta inauntru. Privesc de afara.