Cat timp iti ia sa treci peste relatia terminata, cu persoana ce-ai iubit?
5-6 luni.
38 thoughts on “Cat timp iti ia sa uiti persoana ce-ai iubit?”
Nu sunt de acord. Am iubit in 19 ani de zeci de ori. L-am iubit pe Ionut, un coleg de clasa. Eu aveam 8 ani, el 9. Simteam ca iubirea mea este vesnica, cea mai mare, cea mai frumoasa, ca nu voi mai simti niciodata la fel, ca nu voi mai iubi vreodata. E te te. Am mai iubit, simtind la fel ca si prima oara ca asta va fi ultima mea iubire si ca nu voi mai simti niciodata acelasi lucru. Oh well, iubesc din nou de cca. un an de zile, cu multa patima, mai multa decat in trecut. Daca ma intrebi de cei pe care i-am iubit inainte ?! Imi amintesc vag.. nu imi aduc aminte fetele lor, dar… Ionut iubea matematica, unul era microbist, altul avea cam multe cosuri pe fata…
E un proverb vechi: “Prima iubire pare ca cea din urma, pe cand ultima pare ca prima.”.. sau poate-s eu prea iubitoare ;))
Adeline, avem, se pare, o cu totul acceptie asupra sensului cuvantului “iubire”. In momentul in care zici “am iubit in 19 ani de ZECI de ori….”…aici m-am oprit. Nu poti numi ca IUBESTI la 8 ani, cum nu poti numi ca ai IUBIT doar pentru ca ai SIMTIT, at some point, niste senzatii….misto. A iubi implica enorm de mult. Deci da…cred ca esti tu prea iubitoare! :D Dar e bine. :)
Nu-s de acord. Nici cu tine, nici cu Adeline. Eu cred ca uiti mai repede de “o viata” (adica la un moment-dat, intr-un punct, chiar ajungi sa uiti; eu am uitat.) Si cred ca treci mai greu de “5-6 luni”.
But, then again, eu mai cred si ca fiecare simte diferit si ca fiecare da un alt nume senzatiilor sale.
Aici depinde ce intelegi prin “a uita”. Daca stai mai mult de 4 ani cu un om, te marcheaza si, vrei nu vrei, iti lasa amprente. Vei da peste locuri/oameni/SENTIMENTE si senzatii pe care le-ai trait impreuna cu acea persoana si-ti vei aduce aminte de acele chestiuni. Si asta va dura, ma rog…nu toata viata…cred ca dupa 70 de ani nu-ti mai pasa…si nu mai POTI sa-ti amintesti, poate. :)
eu am fost 4 ani impreuna cu “prima mea iubire”…ne-am despartit cu 9 luni in urma, insa nu a fost o zi sa nu ma gandesc la el…acum e cu alta dar mereu ma cauta, imi spune ca ii e dor de mine,ii dau lacrimile uneori, poza mea e si acum la el langa pat, dupa 9 luni…cu toate astea nu vrea sa ne impacam, ci pur si simplu nu ma poate uita si ii face bine sa mai vb din cand in cand..am fost pentru el “prima iubire” si cine stie, poate ca nu o sa ne uitam niciodata…..
eu m-am desp de prima mea iubire acum o luna:(……din pacate el nu ma mai suna si nk…ba chiar ma ingnora desi sunt cu alt baiat care tine la mine….nu pot sa nu ma gandesc la acel el din inima mea….pe care l-am iubit si o sa-l iubesc mereu:x….daca as sti cum se poate uita prima iubire as face orice….uneori simt nevoia sa fie langa mine sa ma ia in brate,sa-mi zambeasca,za-mi spuna o vb buna,sa ma sarute,sa-mi spuna cat de mult ma iubeste si ca nu o sa plece de langa mine niciodata….dar aceste lucruri nu se vor mai int niciodata….am ramas cu nijte rami care sper ca cu timpul se vor vindeca….in concluzie prima iubire e ffff frumoasa…dar dupa ce o pierzi o sa fie fff greu…si orice ar fi sa luptati pt iubirea voastra sa nu va dati batuti..pt k dupa aceea o sa regretati
Ok…cat timp iti ia, i have no ideea…dar…procesul de uitare trebuie accelerat. ceea ce presupune, analog, niste riscuri pe care ti le asumi fara sa cracnesti. Ca urmare: daca esti genu’ care prefera sa stea in casa si s-o frece, iessssiii. Iesi cat mai mult, cu cat mai multi oameni, treci peste principii, moravuri simpatii. Trebuie sa iesi. Daca esti fumator, asuma-ti riscul ca de la un pachet pe zi sa ajungi la doua. Daca esti amator si consumator ocazional de alcooale.Pf…o sa fii praf, cel putin o data pe saptamana. Si daca nu incerci “cap de pula”, licoarea magica si incandescenta din vama, esti cel mai praf. Nu te strofoca sa citesti chestii prea profunde, s-ar putea sa fie peste puterile tale. Nu asculta muzica lame, ca te imbeti si mai tare, nu te uita la filme cu tente relativ amoroase, ca risti sa faci o criza de nervi, pe langa cele cel putin 2 pe zi, pe care nu le poti evita. Concluzionand, ce poti face si o vei face inevitabil: iesi – ceea ce e ok, afli cine mai traiesti, cum traiste si ai o sursa inepuizabila de barfa, fumeaza sau apuca-te de fumat, bea – idem fumat, fa sex…daca ai cu cine/gaseti/ai chef/are chef/esti prea praf :), las-o moale cu cultura (cel putin 2-3 sapt)si…ma opresc.
Deci, draga mea ANDRA. GHEORGHE. Ce retin(em) eu (noi) din acest comentariu:
1. Faptul ca esti atat de PARANOICA incat, in spatele acestui lung comentariu, a trebuit sa precizezi ca nu TU ai fost CEALALTA Andra. Deci, lame.
2. CUM pana mea dai TU sfaturi din astea?…hmmm…
3. Am ajuns la concluzia ca daca nu repeti cel putin o data pe zi “cap de pula” pleznesti
4. 90% din comentariul tau impinge sarmanul om, care oricum pare a fi mai mic decat tine, la a se autodistruge prin vicii (fumat, baut, sex, a nu citi chestiuni profunde, etc.). Nu toti sunt ca tine mai! :D
In rest, esti o fiinta mirific de paranoica/schizoida, deci te iubim. :)
bah oameni deci eu am citit comentariul primei ANDRE si am ramas socata. exista in mintea mea o probabilitate de 9,9% ca ar fi GHEORGHE a noastra si…..WTF? m-am gandit ca l-a scris fiind f beata, deprimata si ca o sa te roage sa-l scoti.
deci, andra, multam ca m-ai linistit. mi se clatinase mitul gheorghe.
S-o fi vazut ce paranoica devenise pe-aci prin redactie…iti imaginezi! “DOAMNE, daca o sa creada lumea ca sunt eu! Nu-mi vine sa cred!!!!” Era de-a dreptul…paranoica, incepuse sa creada/sa se convinga pe sine ca cineva i-a jucat o festa!! Evident, ca tot vorbeam ieri de schizo… Nimic nou sau surprinzator…
pana si eu care nu va cunosc mi-am dat seama ca nu e aceeasi Andra care mai scrisese comentarii pe aci.. ;))
in rest still interesata de ce gasesc pe aci prin casa virtuala a Domnului Goaga :D
Saru’mana doamna Cristina, pentru faptul ca (inca) rezistati a vizita casa virtuala a faimosului si mirobolantului GOAGA. Cat despre Andra zisa GHEORGHE, ea imbina cu succes cam toate disfunctiile de personalitate cunoscute pana in prezenti de terapeuti, de aceea o si numim PRIETENA. :D
Ajunge Goaga, m-ai bagat prea mult in seama. Realizezi ca asa risti sa-mi anulezi din frustrari, respectiv sa-mi induci o stare zen… Nu vrei asta. Crede-ma :)
eu am fost 3 ani impreuna cu iubirea mea…au trecut 2 ani d la despartire si nici acum nu l-am uitat si inca ma mai gandesc la el,am mai avut niste relatii care au durat putin timp(1 an,6 luni)…el va ramane prima si marea mea iubire…nu am mai putut iubi pe nimeni,el ramane cineva special pt mine desi mi-a facut mult rau….
Uitasem de postul asta…e foarte…hm..nu gasesc un cuvant bun.cert e ca nu sunt de acord.daca ai iubit persoana respectiva, cu siguranta nu iti ia 5-6 luni sa uiti relatia.dimpotriva, eu zic ca poate sa iti ia un timp, finit, sa o uiti pe ea, in timp ce relatia in sine, cu toate obiceiurile pe care vi le-ati format, cu expresiile tipice, cu modul de a dormi, de a face sex etc, alea s-ar putea sa le uiti mai greu…
cred ca e absurd sa generalizam…sunt oameni care n-au putut uita niciodata, pe care umbra relatiei/persoanei iubite i-a urmarit toata viata. Sunt cazuri in care oamenii se pot regenera extrem de repede, pot pune punct si o iau de la capat cu zambetul pe buze. Depinde de cat de repede te poti reconstrui…
da..normal..si depinde si ce inseamna iubire pentru tine..daca a fost iubire, moare o parte din tine, pe care nu o mai recuperezi…unii aleg sa se concentreze pe partea care a murit, altora le e mai usor sa se concentreze pe partea care a ramas…dar daca reusesti sa UITI, atunci nu a fost iubire, a fost doar o perioada importanta din viata ta.oricum asta cu 5-6 luni mi s-a parut mie “tare”
de-acord. cu ambele. pe bucati.
- tine (si) de personaltiatea omului, cat de REPEDE se vindeca…predispozitia lui/ei de a continua cu zambetul pe buze (desi un zambet nitel crispat…)
- si da, intr-adevar, daca a fost iubire profunda, simtita, o parte din omul acela va RAMANE, intr-un fel sau altul, alaturi de persoana respectiva. Daca uiti…nu a fost iubire, indeed.
pai parti din tine pe care nu le mai recuperezi mor tot timpul….cand iti moare un parinte, cand te desparti de cineva, cand pleci de la jobu la care ai stat 10 ani…dar, daca ai reusit sa-ti pastrezi o individualitate cat de cat si daca reusesti sa accepti ca ceea ce a murit e mort si ingropat, te regenerezi. depinde de cat de mult este predispus un om sa traiasca in trecut.
nu cred ca mor tot timpul..mor cand iubesti, si nu iubesti tot timpul cu siguranta..adica da, unora le place sa creada asta si cuvantul suna bine, dar un parinte nu iti moare prea des, de la un job la care ai stat 10 ani iarasi nu pleci prea des…si nici nu te desparti foarte des de oameni pe care ii iubesti cu adevarat…fara de care simti ca nu poti trai..care fac parte din tine si din care faci si tu parte..
ce se intampla mai des sunt SFARSITURI..de zi..de anotimp..de un prieten din copilarie care se muta..de invatatoarea care s-a pensionat..de non-stop-ul de vizavi care s-a inchis..de weekendul in vama unde l-ai cunoscut pe x..daca peste astea nu poti trece, atunci da, exagerezi..legat de celelalte insa, nu te poti regenera , poti doar “”ignora”” ca sa nu doara prea tare
sa uiti persoana pe care ai iubit-o?! din punct de vedere psihologic, uitarea presupune un proces prin care sunt eliminate informatiile redundante, care nu ne mai folosesc. memoria afectiva presupune imagazinarea unor continuturi informationale cu impact emotional puternic.aceste continuturi sunt cel mai dificil de uitat. nu mi-e clar de ce anume discutam aici: de a uita (a elimina aceste informatii cu incarcatura emotionala puternica) sau a ne adapta dupa o despartire? raspunsurile difera categoric
nush ce sa zic…..eu m-am despartit de 9 luni de fata cu care am stat 4 ani jumate tot liceul si primul an de fac am facut foarte multe sacrificii pentru ea ca la final sa imi spuna din senin k nu ma mai iubeste si k nu am ce face…..desi realizez k nu ma merita si acum dupa 9 luni in care nu am mai vb deloc simt k nu mias gasi linistea decat langa ea dar si dak s-ar intoarce la mine nu mas putea impaca cu ea deorece nu as putea sa o iert……am incercat sa stau cu o gramada de fete dar degeaba deorece in fiecare o caut p ea …..sunt momente in care as pune mana pe telefon sa o sun sa o aud dar reazlizez k nu are rost nush dak as fii in stare sa o uit vreodata…….
Dupa 7 ani,ne-am certat.Au fost primele 5 zile de tacere.Am cautat-o,dar s-a purtat foarte urat.Mi-a spus ca sentimentele s-au stins.Am mers 4 zile la rand,umilindu-ma.Dar nu pentru ea,pentru mine,ca sa ma conving.Am privit-o in ochi si asa era.Am incercat sa ramanem amici,dar nu eram eu.Asa ca am plecat.Am renuntat la tot,la prietenii comuni.De maine incep o noua viata.Se pare ca ea m-a uitat intr-o luna.Deci se poate!
Nu sunt de acord. Am iubit in 19 ani de zeci de ori. L-am iubit pe Ionut, un coleg de clasa. Eu aveam 8 ani, el 9. Simteam ca iubirea mea este vesnica, cea mai mare, cea mai frumoasa, ca nu voi mai simti niciodata la fel, ca nu voi mai iubi vreodata. E te te. Am mai iubit, simtind la fel ca si prima oara ca asta va fi ultima mea iubire si ca nu voi mai simti niciodata acelasi lucru. Oh well, iubesc din nou de cca. un an de zile, cu multa patima, mai multa decat in trecut. Daca ma intrebi de cei pe care i-am iubit inainte ?! Imi amintesc vag.. nu imi aduc aminte fetele lor, dar… Ionut iubea matematica, unul era microbist, altul avea cam multe cosuri pe fata…
E un proverb vechi: “Prima iubire pare ca cea din urma, pe cand ultima pare ca prima.”.. sau poate-s eu prea iubitoare ;))
“Cat timp iti ia sa treci peste relatia terminata, cu persoana ce-ai iubit?
5-6 luni.”
ahhh… cu asta sunt in mare parte de acord, DARm daca ai norocul sa dai peste “prima iubire”, poate dura mai putin :)
Cheers :)
Adeline, avem, se pare, o cu totul acceptie asupra sensului cuvantului “iubire”. In momentul in care zici “am iubit in 19 ani de ZECI de ori….”…aici m-am oprit. Nu poti numi ca IUBESTI la 8 ani, cum nu poti numi ca ai IUBIT doar pentru ca ai SIMTIT, at some point, niste senzatii….misto. A iubi implica enorm de mult. Deci da…cred ca esti tu prea iubitoare! :D Dar e bine. :)
Nu-s de acord. Nici cu tine, nici cu Adeline. Eu cred ca uiti mai repede de “o viata” (adica la un moment-dat, intr-un punct, chiar ajungi sa uiti; eu am uitat.) Si cred ca treci mai greu de “5-6 luni”.
But, then again, eu mai cred si ca fiecare simte diferit si ca fiecare da un alt nume senzatiilor sale.
Aici depinde ce intelegi prin “a uita”. Daca stai mai mult de 4 ani cu un om, te marcheaza si, vrei nu vrei, iti lasa amprente. Vei da peste locuri/oameni/SENTIMENTE si senzatii pe care le-ai trait impreuna cu acea persoana si-ti vei aduce aminte de acele chestiuni. Si asta va dura, ma rog…nu toata viata…cred ca dupa 70 de ani nu-ti mai pasa…si nu mai POTI sa-ti amintesti, poate. :)
eu am fost 4 ani impreuna cu “prima mea iubire”…ne-am despartit cu 9 luni in urma, insa nu a fost o zi sa nu ma gandesc la el…acum e cu alta dar mereu ma cauta, imi spune ca ii e dor de mine,ii dau lacrimile uneori, poza mea e si acum la el langa pat, dupa 9 luni…cu toate astea nu vrea sa ne impacam, ci pur si simplu nu ma poate uita si ii face bine sa mai vb din cand in cand..am fost pentru el “prima iubire” si cine stie, poate ca nu o sa ne uitam niciodata…..
buhuhuhuhuhuhuh….
Urasc Google.
eu m-am desp de prima mea iubire acum o luna:(……din pacate el nu ma mai suna si nk…ba chiar ma ingnora desi sunt cu alt baiat care tine la mine….nu pot sa nu ma gandesc la acel el din inima mea….pe care l-am iubit si o sa-l iubesc mereu:x….daca as sti cum se poate uita prima iubire as face orice….uneori simt nevoia sa fie langa mine sa ma ia in brate,sa-mi zambeasca,za-mi spuna o vb buna,sa ma sarute,sa-mi spuna cat de mult ma iubeste si ca nu o sa plece de langa mine niciodata….dar aceste lucruri nu se vor mai int niciodata….am ramas cu nijte rami care sper ca cu timpul se vor vindeca….in concluzie prima iubire e ffff frumoasa…dar dupa ce o pierzi o sa fie fff greu…si orice ar fi sa luptati pt iubirea voastra sa nu va dati batuti..pt k dupa aceea o sa regretati
Andra dixit.
Ok…cat timp iti ia, i have no ideea…dar…procesul de uitare trebuie accelerat. ceea ce presupune, analog, niste riscuri pe care ti le asumi fara sa cracnesti. Ca urmare: daca esti genu’ care prefera sa stea in casa si s-o frece, iessssiii. Iesi cat mai mult, cu cat mai multi oameni, treci peste principii, moravuri simpatii. Trebuie sa iesi. Daca esti fumator, asuma-ti riscul ca de la un pachet pe zi sa ajungi la doua. Daca esti amator si consumator ocazional de alcooale.Pf…o sa fii praf, cel putin o data pe saptamana. Si daca nu incerci “cap de pula”, licoarea magica si incandescenta din vama, esti cel mai praf. Nu te strofoca sa citesti chestii prea profunde, s-ar putea sa fie peste puterile tale. Nu asculta muzica lame, ca te imbeti si mai tare, nu te uita la filme cu tente relativ amoroase, ca risti sa faci o criza de nervi, pe langa cele cel putin 2 pe zi, pe care nu le poti evita. Concluzionand, ce poti face si o vei face inevitabil: iesi – ceea ce e ok, afli cine mai traiesti, cum traiste si ai o sursa inepuizabila de barfa, fumeaza sau apuca-te de fumat, bea – idem fumat, fa sex…daca ai cu cine/gaseti/ai chef/are chef/esti prea praf :), las-o moale cu cultura (cel putin 2-3 sapt)si…ma opresc.
Andra. Gheorghe. :)
Deci, draga mea ANDRA. GHEORGHE. Ce retin(em) eu (noi) din acest comentariu:
1. Faptul ca esti atat de PARANOICA incat, in spatele acestui lung comentariu, a trebuit sa precizezi ca nu TU ai fost CEALALTA Andra. Deci, lame.
2. CUM pana mea dai TU sfaturi din astea?…hmmm…
3. Am ajuns la concluzia ca daca nu repeti cel putin o data pe zi “cap de pula” pleznesti
4. 90% din comentariul tau impinge sarmanul om, care oricum pare a fi mai mic decat tine, la a se autodistruge prin vicii (fumat, baut, sex, a nu citi chestiuni profunde, etc.). Nu toti sunt ca tine mai! :D
In rest, esti o fiinta mirific de paranoica/schizoida, deci te iubim. :)
Pentru ca POT, goaga…:)(raspuns la 2 – la restu n-am timp sa raspund pt ca unii munceste, ba!!!)
Si io te iubesc, so, it’s ok :)
Unii, indeed. Ma intreb cat ti-a luat sa insirui toate sfaturile acelea… :D
Paranoiaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, nu te-ar fi confundat NIMENI cu acea Andra.
UniKto, kare nu ejti!
Relax, maxim 1 min.
Te puuppp, te iubesc, esti minunat!!!!! Hai pa :)
Cu alte cuvinte vrei sa ma faci sa tac, huh? :D K, de dragul tau…treaca de la mine! :) (cred ca voiai sa zici MINIM un minut…)
Da. Si ma inclin cu rescpect :) Paaaa
bah oameni deci eu am citit comentariul primei ANDRE si am ramas socata. exista in mintea mea o probabilitate de 9,9% ca ar fi GHEORGHE a noastra si…..WTF? m-am gandit ca l-a scris fiind f beata, deprimata si ca o sa te roage sa-l scoti.
deci, andra, multam ca m-ai linistit. mi se clatinase mitul gheorghe.
S-o fi vazut ce paranoica devenise pe-aci prin redactie…iti imaginezi! “DOAMNE, daca o sa creada lumea ca sunt eu! Nu-mi vine sa cred!!!!” Era de-a dreptul…paranoica, incepuse sa creada/sa se convinga pe sine ca cineva i-a jucat o festa!! Evident, ca tot vorbeam ieri de schizo… Nimic nou sau surprinzator…
bah avea motive….totusi…se potriveau prea multe chestii
Multa’am Silvica. O/un gheorghe nu se dezminte :) Ti pup
pana si eu care nu va cunosc mi-am dat seama ca nu e aceeasi Andra care mai scrisese comentarii pe aci.. ;))
in rest still interesata de ce gasesc pe aci prin casa virtuala a Domnului Goaga :D
Saru’mana doamna Cristina, pentru faptul ca (inca) rezistati a vizita casa virtuala a faimosului si mirobolantului GOAGA. Cat despre Andra zisa GHEORGHE, ea imbina cu succes cam toate disfunctiile de personalitate cunoscute pana in prezenti de terapeuti, de aceea o si numim PRIETENA. :D
Ajunge Goaga, m-ai bagat prea mult in seama. Realizezi ca asa risti sa-mi anulezi din frustrari, respectiv sa-mi induci o stare zen… Nu vrei asta. Crede-ma :)
Iti dai seama ca tu nu vei fi niciodata in viata intr-o stare Zen, deci… nu risc nimic. Dar gata, intr-adevar te-am bagat prea mult in seama.
eu am fost 3 ani impreuna cu iubirea mea…au trecut 2 ani d la despartire si nici acum nu l-am uitat si inca ma mai gandesc la el,am mai avut niste relatii care au durat putin timp(1 an,6 luni)…el va ramane prima si marea mea iubire…nu am mai putut iubi pe nimeni,el ramane cineva special pt mine desi mi-a facut mult rau….
Uitasem de postul asta…e foarte…hm..nu gasesc un cuvant bun.cert e ca nu sunt de acord.daca ai iubit persoana respectiva, cu siguranta nu iti ia 5-6 luni sa uiti relatia.dimpotriva, eu zic ca poate sa iti ia un timp, finit, sa o uiti pe ea, in timp ce relatia in sine, cu toate obiceiurile pe care vi le-ati format, cu expresiile tipice, cu modul de a dormi, de a face sex etc, alea s-ar putea sa le uiti mai greu…
Da, asta-i unul dintre ACELE post-uri. :D
cred ca e absurd sa generalizam…sunt oameni care n-au putut uita niciodata, pe care umbra relatiei/persoanei iubite i-a urmarit toata viata. Sunt cazuri in care oamenii se pot regenera extrem de repede, pot pune punct si o iau de la capat cu zambetul pe buze. Depinde de cat de repede te poti reconstrui…
da..normal..si depinde si ce inseamna iubire pentru tine..daca a fost iubire, moare o parte din tine, pe care nu o mai recuperezi…unii aleg sa se concentreze pe partea care a murit, altora le e mai usor sa se concentreze pe partea care a ramas…dar daca reusesti sa UITI, atunci nu a fost iubire, a fost doar o perioada importanta din viata ta.oricum asta cu 5-6 luni mi s-a parut mie “tare”
de-acord. cu ambele. pe bucati.
- tine (si) de personaltiatea omului, cat de REPEDE se vindeca…predispozitia lui/ei de a continua cu zambetul pe buze (desi un zambet nitel crispat…)
- si da, intr-adevar, daca a fost iubire profunda, simtita, o parte din omul acela va RAMANE, intr-un fel sau altul, alaturi de persoana respectiva. Daca uiti…nu a fost iubire, indeed.
pai parti din tine pe care nu le mai recuperezi mor tot timpul….cand iti moare un parinte, cand te desparti de cineva, cand pleci de la jobu la care ai stat 10 ani…dar, daca ai reusit sa-ti pastrezi o individualitate cat de cat si daca reusesti sa accepti ca ceea ce a murit e mort si ingropat, te regenerezi. depinde de cat de mult este predispus un om sa traiasca in trecut.
nu cred ca mor tot timpul..mor cand iubesti, si nu iubesti tot timpul cu siguranta..adica da, unora le place sa creada asta si cuvantul suna bine, dar un parinte nu iti moare prea des, de la un job la care ai stat 10 ani iarasi nu pleci prea des…si nici nu te desparti foarte des de oameni pe care ii iubesti cu adevarat…fara de care simti ca nu poti trai..care fac parte din tine si din care faci si tu parte..
ce se intampla mai des sunt SFARSITURI..de zi..de anotimp..de un prieten din copilarie care se muta..de invatatoarea care s-a pensionat..de non-stop-ul de vizavi care s-a inchis..de weekendul in vama unde l-ai cunoscut pe x..daca peste astea nu poti trece, atunci da, exagerezi..legat de celelalte insa, nu te poti regenera , poti doar “”ignora”” ca sa nu doara prea tare
sa uiti persoana pe care ai iubit-o?! din punct de vedere psihologic, uitarea presupune un proces prin care sunt eliminate informatiile redundante, care nu ne mai folosesc. memoria afectiva presupune imagazinarea unor continuturi informationale cu impact emotional puternic.aceste continuturi sunt cel mai dificil de uitat. nu mi-e clar de ce anume discutam aici: de a uita (a elimina aceste informatii cu incarcatura emotionala puternica) sau a ne adapta dupa o despartire? raspunsurile difera categoric
Presupun ca…sigur…a ne adapta. Evident. :)
nush ce sa zic…..eu m-am despartit de 9 luni de fata cu care am stat 4 ani jumate tot liceul si primul an de fac am facut foarte multe sacrificii pentru ea ca la final sa imi spuna din senin k nu ma mai iubeste si k nu am ce face…..desi realizez k nu ma merita si acum dupa 9 luni in care nu am mai vb deloc simt k nu mias gasi linistea decat langa ea dar si dak s-ar intoarce la mine nu mas putea impaca cu ea deorece nu as putea sa o iert……am incercat sa stau cu o gramada de fete dar degeaba deorece in fiecare o caut p ea …..sunt momente in care as pune mana pe telefon sa o sun sa o aud dar reazlizez k nu are rost nush dak as fii in stare sa o uit vreodata…….
de ce crezi ca nu te merita?
Dupa 7 ani,ne-am certat.Au fost primele 5 zile de tacere.Am cautat-o,dar s-a purtat foarte urat.Mi-a spus ca sentimentele s-au stins.Am mers 4 zile la rand,umilindu-ma.Dar nu pentru ea,pentru mine,ca sa ma conving.Am privit-o in ochi si asa era.Am incercat sa ramanem amici,dar nu eram eu.Asa ca am plecat.Am renuntat la tot,la prietenii comuni.De maine incep o noua viata.Se pare ca ea m-a uitat intr-o luna.Deci se poate!