Sunt ca un mar stricat. Te stric daca vrei sa fii mar cu mine, te astept sa ma digeri daca esti vierme. Prin mine trec rele mai puternice ca pofta unui vierme parazit.
“Taci, ca mai ai un pic si cazi.”
Si ce daca, poate cad in capul potrivit si se descopera gravitatia. Si mo
r fericit, ca ma mananca un om bun.
“Esti intr-o fructiera, singur. Nu te mananca nimeni asa.”
Am pofta de un vierme.
“Eu mai am putin din tine. Delirezi.”
Zise viermele.
Atentie! Incep sa creez si sa joc! Sa-mi urlu din mine catre mine si catre voi, sa vad sa vedeti si sa va vedeti!
Va rog, nu va sfiiti… usa este intredeschisa, dar camera este mica. Ezoterica. Teatrala. Pe scena, sunteti voi iar eu sunt sufleorul.
Dar va rog, nu va sfiiti… puteti intra si pe geam sau prin oglinda. Sunt murdare? Nicio problema…puteti sa le spalati! Cum “cu ce”?… Cu ce aveti! Cu crestetele, cu barbiile, cu manecile suflecate, cu gleznele, inchieieturile, picioarele sau coastele. Si apoi, aburiti-le cu suflarea voastra. Si sa ne punem pe scris si pe jucat… prin crapatura scrisului din aburul vostru, va veti vedea, cadre-cadre!
Nu, nu ezita, intra! Poate, dar doar poate…mai este loc si pentru tine, sa privesti.
Ne vom urla impreuna, imbratisa, iubi si uri, ne vom mira, canta, plange si iar urla, vom rade, dansa, plagia, mima, crea. Ca intr-o piesa de teatru.
Iar la final eu voi rasufla usurat, imi voi lua foile de sufleor si va voi lasa sa va aplecati publicului, sa primiti aplauzele.
Asa ca dezbracati-va de tot si toate, priviti inmarmuriti si, va rog, nu va sfiiti! Aplecati capul, intrati, si hai sa cream! Atentie insa…viata-ntreaga e un joc.