Intr-adevar e relativ jenant cand vine cineva la mine si ma ia cu dumneavoastra fiind apropiati ca varsta si eu eventual mai tanara. Plus ca nimic din statura mea nu sugereaza “dumneavoastra” :))

DAR

sa nu cadem nici in extrema cealalta in care iau clientii la misto si isi permit glume de parca sunt sora-sa. Mi s-a intamplat… Ziceam, nu inspir “dumneavoastra” dar atata timp cat nu te stiu si habar nu ai cine sunt, dude, please, las-o mai moale cu glumele legate de persoana mea. Si poate nu am venit in local ca sa fiu agatata asa ca ar fi indicat sa se abtina de la “dat la”. Ce nasoala sunt, ia zi :P

DAR (AGAIN)

limba romana si mentalitatea romaneasca sunt in asa fel construite incat includ “dumneavoastra”&co. care sunt de folosit in anumite contexte sociale. Asta ne pune automat niste piedici si limitari in expresie, ca vrem sau nu, de cand s’tem mici. Gandeste-te la English native speakers si alte limbi care n-au prostii din astea – oamenii-s mai deschisi spre familiaritate. Nu mai ai stresul lui “dumneavoastra” si poti sa zambesti si sa te exprimi mai…well, mai normal fara el.

si ultimul DAR

cei care lucreaza in restaurante cunosc zilnic zeci, sute de persoane noi, si pe majoritatea i-ar epuiza sa personalizeze comunicarea cu fiecare client. Pentru unii, putini, cativa, vine natural chestia asta. Si da, se pare ca exista si ceva ce se poate numi “talent de ospatar” :P