Tag Archives: Introspectii

Povestioara, partea a V-a

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, Fericirea.

E, si se face ca aceasta Fericire statea ea linistita, intr-o buna seara, pe un butuc, si se gandea la cat de fericita este. “Ce frumos este sa me cheme Fericirea! Uite, chiar si doar asta ma face sa zambesc si sa rad!”, isi spuse Fericirea, si se ridica sprintena, indreptandu-se spre strada.

Si amu, dragii tatii, la primul colt o aborda un zmeu. Un zmeu manelist.

“Hohohohooooo, ce bucata avem aici! Gagico, vrei o tura cu mine si Bemweul meu!? hai ca am bishtari!”

Si din una-n alta, Fericirea ajunse, mai mult violata decat de buna voie, sa se dea cu “Bemweul” manelozmeului prin oras… Muzica urla din boxe, Fericirea se facea din ce in ce mai…
mica.

Ajunsera la maneloteca zmeilor cei urati si rai si acolo fu obligata aproape sa se prostitueze, in dreptul unei bare… pleca Fericirea, mai mult moarta decat vie.

Si trecura orele, si cu orele din ce in ce mai multi neoameni se luau de ea, de faptul ca indraznea sa zambeasca pe strada chiar lor, unul chiar a ciupit-o! Si vazu totul…vazu cum prietenii se strapungeau pe la spate, cum iubitii nu erau iubiti si cum cautarile erau in van, in zadar…cum unii nu vedeau ce se intampla in jurul lor, oribiti de propriu ego fiind.

Si atunci, dragii mei, Fericirea deveni…nefericita.

Se duse pe butucul ei, singura, langa padurice, se aseza incet, lent…si-si studie rochia. “Uite…aici m-a atins acela…aici am fost smulsa…si aici am simtit ura…pentru prima oara in viata mea”.

Fericirea se ridica, la fel de incet, si disparu plutind ca un fum dupa arbori. Acestia o inghitira si ea disparu.

Si se spune ca atunci cand zmeii vor deveni Feti-Frumosi si neoamenii Oameni, atunci va iesi Fericirea dintre copaci si ne va imbratisa pe toti.

Si v-am spus povestea-sa, si pleca-voi pe-o saltea (zburatoare, na!).

Pam-PAM!

Teoria spatiu-timp. Viziune…atemporalspatiala.

Intr-un spatiu atat de selectiv cum este timpul, viata are un rol infim.
A vietui este doar un verb la infinitiv – asa cum ne invata cartile de gramatica. Si din pacate, deseori, acesta ramane fixat doar intre acele pagini deseori anoste, imbacsite.
Da, noi vietuim. Adica roim, fara noima si fara sens, haotic, in acest micut univers propriu. Rau, bun, neutru, tot mic si insignifiant ramane.
Stam la masa si povestim – fiecare despre maruntele lor existente. Unii radiaza fericire, altii plang tristete.
Intr-un spatiu atat de selectiv cum este insa timpul, fiecare poveste este atat de limitata, incat variantele sale tind sa fie…infinite.

Nu este un non-sens, daca iti iei nitel…timp…sa te gandesti. Doar traim limitati, macar atat sa facem si noi…

Nu-i asa ca pana aici ti s-a parut totul foarte banal, sau, din contra, nu ai inteles nimic?
Exact de-aia am dreptate.

Hai sa credem mai mult in viata, sa ii crestem rolul…in timp! Hai sa credem mai mult in noi si in ce de langa noi. Sa nu ne raportam doar la…acel spatiu-timp atat de selectiv si stramtorat.
„Din punct de vedere psihologic”…imi spunea astazi un bun prieten, la o masa (atat de mica de altfel). Cand aud o fraza care incepe asa…stiu ca va fi ceva pretentios…dar despre care deja stiu. Ciulesc totusi…simturile.
Cred ca timpul fiind atat de selectiv, la un moment dat…pur si simplu fuge de noi si ne obliga sa ne…plafonam. Sau chiar sa uitam de individualizare, de ceea ce suntem noi, in esenta noastra.

Ne raportam la trecuturi, in loc sa ne uitam le prezent. Pentru ca da, viata are un rol infim si uneori vrei sa te minti si sa crezi ca este mai mare, avand iluzia ca ai experimentat deja ceva. Fals. Nu ai trait nimic. Tu esti acum, aici…si atat.

Ma pot contrazice atat de usor. Si imi pot da dreptate totodata atat de usor.

Ne nastem frumosi…traim frumos…apar primele riduri…semne de batranete…diformitati…pierdem controlul asupra fizicului…apoi asupra mintii…si apoi murim. E atat de simplu. Si tocmai de-asta este si frumos.
Si daca tot este totul atat de selectiv si de mic…de ce sa nu credem mai mult in prezentul…actual, ci traim in prezentul…trecut?
Nu stiu.
Stiu doar ca stiu multe dar prea multi refuza sa le asculte cu sufletul (in) prezent.

Azi…a fost…simtita!

A fost o zi buna. Inceputa de … ieri seara…de altfel. Desi nu se anunta asta…si merci…stie personajul in cauza de ce. :)

Am bifat aproape 1.000 de follow-uri pe Twitter, contul SaseSimturi.ro.

De asemenea, avem aproape 100 de fani pe Facebook, dupa mai putin de 8 ore de la lansare, ceea ce este…imbucurator.

Feedback-ul primit pe Facebook, Twitter, dar si viu grai si messenger este unul chiar f. imbucurator!
Ce comunist par! : )) TOATE sunt bestiale! Dar….na.

Multumiri maxime…lor, oamenilor de le place dracia asta. E mai mult decat un simplu proiect, e ceva ce…e…SIMTIT. Deci…fain! :)

Va iubesc pe toti, pe rand, in ordine aproape alfabetica!

Idee de raport personal trimestrial (semi-personal)

Daca tot companiile isi raporteaza rezultatele/realizarile sau…esecurile o data la trei luni, de ce nu am face-o si noi, ca oameni? Sa facem un fel de…bilant…al realizarilor pe ultimele 3 luni, sa vezi cum anume te-ai imbogatit. Eventual chiar sa SCRII acele idei, sa te uiti pe ele peste…42 de ani si sa vezi cum te dixtrai pe atunci! :D Scripta manent. sau ceva de genu`.

mai-iulie 2010

- Fusei la munte (Bucegi)
- Fusei la mare (Vama cea deja Noua)
- Mers (cool) la tara!
- Fusei la Tudor Gheorghe (First time in life)
- Teatru + filme + jocuri diferite + carte
- Castigai o prietena buna. yey.
- Pierdui o prietena veche. Damn.
- M-am apropiat si mai mult de majoritatea oamenilor…apropiati deja.
- Paulone + C = love
- Fusei la Galati. (first time ever). Inundatii plus cateva zile f. faine.
- Am trait sentimente contradictorii…majoritatea insa facandu-ma sa evoluez. Evident. :D
- Am simtit puternic niste… chestii… faine/interesante psihicofizic.
- FB/online/messenger (munca). Lucru la proiect, intens, format echipa buna, aproape de lansare.
- Am pictat (prima oara in viata!)
- Am primit cele mai tari cadouri ever – chitara + chestii de pictat + numele meu scris ca pentru orbi.
- Botez frati-meu
- Baui … cafea!!! Si pe deasupra am si facut-o de cateva ori…

…….si sigur uit cate ceva, dar….na. :D Nu sunt (inca) listat la bursa deci e o.k. sa mai si uit! :)

Fericirea-i un lucru marunt (??!!!)

Alergam sa ne distram si uitam sa ne bucuram. Fericirea este un lucru marunt?
Saaaa muriiiiti voi, Tapinarii! Serios? Nu v-a iesit rima altfel?

Fericirea este ceva ce nu se atinge niciodata!? E, pe bune, Chirila!? Ce om trist tre` sa fii atunci…sau doar vinzi cumva bullshit-uri pseudoprofunde copiilor creduli?

Sa vedem deci. Dansam si jubilam si ne dezmembram
Si ne jucam
In capite de fan visam, iar mirosul de alean e doar vis
Pe-un alt taram
Caci prin blocuri si stradute si casute mic-micute
stai si zaci si tot contempli timpul ce trece inert
infect
fara niciun efect.

Capita e un vis frumos, dureros, ti-e lene sa o mirosi,
sa o simti, sa te prelingi, si te complaci sa zaci si te plangi
ca nu te faci ci doar te desfaci si te umpli de angoase
stari prea grase si deloc frumoase.

Si atunci, cum sa fie fericirea un lucru marunt, mai, Tapinarii? Fericirea are nevoie de miscare. Fericirea are nevoie de dorinta. De o…capita de fan. Fericirea are nevoie de “:)“ “:)” “:)””:)”:”) emoticoane galbene care in afara irealitatii Internetului imbecil si stupid si senil (cu toate accentele sale de vinil…) capata culori. Rosu, albastru, bleu…violet si un curcubeu de apus.

“Ghid de marketing spiritual”.
Oare exista cartea asta? Titlul asta? Similar?
Daca ar exista, as fi primul care ar cumpara-o! S-ar potrivi aaaattaaaaat de bine cu ce se intampla in jurul nostru…

Da, da! Si al tau!

Te simt, apropos, Omule. Si e al naibii de bine! (emoticon de zambet) “:)”

Ce am realizat

Ca omul este facut sa stea in natura si nu intre betoane. Betoanele si blocurile sunt nenaturale, libertatea o gasesti in frunze/iarba/soare/umbre/vant.

Ca sunt un om mai rabdator decat credeam ca as putea sa fiu.

Am devenit mai optimist/zambitor/vesel/fun…ny dupa acest final de saptamana. :) Si mai pregatit pentru…orice. Sper…

Ca imi iubesc si respect familia incredibil de mult si ca TOATE rudele apropiate sunt absolut fantastice/geniale. Daca as realiza/fi si eu macar JUMATATE din ei…

M-am bronzat! Intr-un final, I did it! Fata si verso!

Ca la noi este absolut normal ca trenurile sa NU ajunga la timp. Si calatorii sunt doar resemnati, injura si…nu fac nimic. Daca TOTI oamenii dintr-un tren s-ar pune la coada sa isi ia banii inapoi dupa calatorie, am realiza ceva.

Ca cei mai puternici dintre noi nu gasesc fericirea in lucruri/CUVINTE mari…ci in chiar micile amanunte care dau culoare vietii. Think `bout it.

Ca va iubesc pe toti, pe rand, intre fire si parfumuri.

De ce sa NU pleci din Romania?

Din ce in ce mai multi oameni tind sa…vrea…sa plece in alte tari. Scarbiti de Romania, de politica, de economia dezastruoasa, de haos, mizerie, tigani (pardon, rromi!) si jeg. Can’t blame them.

Eu personal nu o sa plec din tara, desi mi s-a oferit ocazia sa lucrez in afara. Sunt o minte luminata, sigur m-as fi descurcat, dar nu mi-am dorit asta si nici nu-mi voi dori. De ce nu o voi face…si ce motive ai SI TU sa ramai in tara?

- Prietenii. Da, stiu, suna…melancolic si poate romantic, insa a lasa in spate oameni pe care ii stii de-o viata este fara doar si poate, greu. E greu sa te rupi si de familie/legaturile sociale castigate in timp, intalnirile din Cismigiu/Centru la o terasa etc.
- Cultura diferita din alta tara. E mai greu decat crezi sa te adaptezi la un stil de viata diferit, oameni diferiti cu OBICEIURI diferite, principii diferite.
- Communication breakdown. Pentru unii iashte greu sa vorbeste si romaneste, d-apai englezeste sau germaneste sau frantuzeste! Si apoi…limba romana este…savuroasa si permite cele mai misto jocuri de cuvinte. In engleza cand vrei sa exprimi o mirare zici…”Man, it was LIKE NEVER BEFORE” sau “It was LIKE…UAU!”. Ei au boala sa zica din 3 in 3 fraze “LIKE…UAU!” Iritant.
- In alta tara esti un strain. Punct. Esti un imigrant. Nu apartii…intru totul. Da, te poti PACALI ca acolo iti este locul, ca esti “de-ai casei”, dar…nu, nu este asa.
- De ce sa nu ajuti tara TA sa progreseze, prin MINTEA si UMARUL tau? De ce sa ajuti pe altii? De ce sa nu-ti arati adevarata valoare si sa ajungi un CINEVA AICI?! Cine spune ca “vai, dar in Romania ma platesc rau…nu se gasesc nici posturi…” pur si simplu nu are ambitia necesara si cauta scapari usoare, lase.
- Romania si ce se intampla aici este boema. Amuzanta. UNICA. UNDE mai vezi troleibuze ca in anii ’60 pe strada? Unde se mai injura atat de ROMANESTE pe strada, soferii? Unde mai scapa detinutii pe geamul masinilor de politie, in mijlocul intersectiei aglomerata? Unde mai mananci mititei in piata si bei bere ieftina la o terasa de cartier cu mese verzi si fete de masa comuniste? Unde mai mergi la nunti si asculti manele? Da, stiu, unele pot fi negative…dar toate creaza un farmec aparte.
- Romania este mare! Frate, nu-ti place in orasul tau!? Ai 237.500 de km patrati sa te tot lafai! Ai Ardealul, ai Moldova, ai Dobrogea si Baragan si Oltenia, ai si Bucurestiul, toate zonele cu specificul sau, cu oamenii sai, cu temperamentele sale…chiar si cu CLIMA lor. Incearca acolo.
- Femei frumoase. Barbate frumoase si ei, unele! Diversitate maxima la nivel uman. Spirite mai libere decat in tarile inchistate intr-o gandire…de cutie. Da, da, Canada e un bun exemplu…Suedia asisderea, ca na, pe-astea le stiu cel mai bine. Ei duc o viata plic-ti-si-toa-re! Civilizata, dar BORRRING! Un an de viata in Romania face cat 4-5 acolo, ca si intensitate!

Pana la urma, totul tine de temperamentul fiecaruia. Daca esti super pragmatic si vrei bani si…liniaritate…iesi din tara. Ti se potriveste. Alege macar un stat…interesant. Gen…Peru! : )) Neah, Polonia pare o.k., sa zicem…

Pe mine ma gasesti ori in Bucuresti ori in Sibiu. :)

Va iubesc pe toti pe rand, indiferent de dorintele voastre…statale.

Poruncile mele catre TINE!

Fii alaturi de cei pe care chiar ii pretuiesti. Si nu la bine…sau nu neaparat la bine, cat la cel mai greu. E o chestie…faina si care trebuie sa vina natural. Daca nu vine natural…sau nu vine deloc, pune-ti niste intrebari.

Zambeste. Prea/foarte rari oamenii care merg pe strada si zambesc, salta, rad, SIMT.

Si da…SIMTE. Fa orice, dar…fa pentru a simti. ORICE. Orice sentiment cu ADEVARAT simtit este…bun.

Joaca-te. Dar invata si ce este seriozitatea, cand este cazul.

Citeste, vezi filme, mergi la teatru…socializeaza cu OAMENI CULTI/INTELIGENTI. Altfel…nu vei evolua si nu-ti vei atinge adevaratul potential care este in tine.

Incepe proiecte. Propune-ti lucruri pentru tine dar si pentru altii. Comunica-le.

Nu iti uita trecutul. Imbratiseaza-l. Invata din el, nu-l nega si nu incerca sa il uiti. Accepta-l. Traieste-l chiar. Simte-l. Ia doar ce este bun din el dar nu ignora raul. Este parte din tine, oricat ti-ar placea sau nu.

Infrunta greul si ranjeste-i in fata. Invinge-l prin bun si prin bine.

Fii sincer(a), genuin(a). Nu te minti. Nu incerca sa pari ceea ce nu esti, nu incerca sa faci ceea ce nu simti. In proces…nu incalca dorintele curate si sincere ale celor din jur!

Atinge, respira, acopera, impresoara, cuprinde, imbratiseaza, colinda, uite-te, experimenteaza…evolueaza. Priveste.

E atat de simplu…

Plangi. Da, plangi. De ce sa nu plangi? E bine sa plangi. Toti o facem, nu e o rusine. Din contra. E poate cel mai sincer si pur lucru.

Nu-ti uita prietenii niciodata. Nu ii alunga. De vor alege ei sa plece…tu vei ramane in loc si macar vei stii ca nu le-ai gresit nimic. Poate doar nu … te-au meritat sau nu v-ati potrivit, intr-un final. Dar vei merge cu fruntea sus pe strada, zambind in continuare.

Cauta si linistea uneori. Dar si zarva si multimea. Imbina-le. Nu e usor de gasit echilibrul, in nimic. Nu inclina insa doar pe o parte.

Fa gesturi naturale, fa cadouri mici si sincere, cumpara orice mic lucru celor apropiati prin care sa le arati ca tii la ei. Vor aprecia. Spune-le ca ti-a fost dor de ei. Vor realiza, poate, ca si lor le-a fost de tine.

Cand gresesti, accepta acest lucru. Ai curajul raspunderii. Un simplu “am gresit” valoreaza uneori foarte mult.

Miroase, sari, canta, danseaza, fluiera vesel, alearga, fii zanatic(a).

Nu-i asa ca daca astea s-ar implini, ai iubi pe toti? Pe rand? :) Incepand cu TINE?

Trandafir & Dorinta

Dupa o zi oripilanta (!!ce cuvant!!) la munca, am avut (cel putin) doua trairi interesante ulterior.

Pentru prima oara in viata mea, am primit…un trandafir. Cred ca de fapt pentru prima oara am primit o FLOARE. CUM poti, ca TIP, sa reactionezi la faza asta!? Eu ceva de genul…”mmmauauuaaaaa…aaaa…ffffff…aaaa…merrrr…si! uou!”. Si m-am simtit nitel…(si mai) feminin, dar foarte foarte fain! :))

A doua a fost un telefon: “Stii, mergeam pe strada si ma gandeam OBSESIV la cuvantul ‘dorinta’. Si tot imi repetam, asa, pe diferite tonuri ‘dorinta…DORINTA…dorintadorintadorinta’ si la un moment dat m-am intrebat: dar de fapt, eu ce dorinta am!? Si, Alex, am realizat ca am DORINTA de a te auzi pe tine, a vorbi cu tine :) “. Uau…nu…MERIT chestiile astea.

Asa ca fetelor…puneti mana si luati flori tipilor! :D Sa traim intr-o lume…unisex!

Tu vrei sa?…

Vreau sa cunosc. Cat mai mult. I really do! Si vreau ca tot ce…aflu…nou…sa filtrez si sa disociez prin “bine” si “rau”. Si ceea ce este, abstract definit si destul de vag, “bine”, sa si pun in aplicare.

Vreau sa rad. Si sa fac si pe altii sa zambeasca. Indiferent daca sunt sanse ca pe acea persoana pe care o fac sa zambeasca sa nu o mai vad niciodata…nu conteaza. Important este ca am facut un bine…am relaxat un om chiar si pentru cateva secunde. Ma incarc de energii pozitive.

Vreau sa…experimentez. Pe mine, (si) prin altii. Sa ma aflu din prisma oamenilor si sa ii aflu pe ei. Sa le comunic ceea ce gandesc despre ei, cat mai deschis si sincer.

Vreau sa fiu continuu conectat emotional la cativa oameni importanti mie. Chiar daca nu sunt prezenti fizic langa mine in anumite momente, sa ii pot…simti. Sa le intuiesc starile de spirit. Imi consuma parte din energie, dar pot astfel dovedi acelora cat de importanti sunt pentru mine si, la randu-le, sa le ofer oportunitatea de a se apropia si ei de mine.

Vreau sa creez. Sa scriu, sa cant…chiar si sa pictez! Hihi. Sa fotografiez, sa dansez.

Vreau sa fiu din ce in ce mai deschis. Si imi iese. Si cei apropiati sa inteleaga acest fapt si sa fie relaxati alaturi de mine. Sa stie ca orice intrebare mi-ar pune, orice problema ar avea, pot cauta sprijin in mine. Si deseori pot si oferi sfaturi/ajutor…cartofi, patlagele, morcovi.

Vreau sa fiu spontan. Sa fac chestii…altfel, cand imi vine, cum imi vine. Si prin asta sa ma conectez la copilul din mine, la partea primordiala si spirituala a mea.

Si sa protejez si sa fiu protejat, de ce nu? :) E ceva atat de natural si prea multi isi neaga latura asta.

Ar fi fain sa apreciez si sa fiu apreciat. De oameni…interesanti…altfel…deschisi…care se joaca…deosebiti. Si ar fi fain sa simt si sa fiu simtit la randu-mi!

TU…ce vrei sa?…