Am fost o gasca de vreo 7-8 oameni, in primele randuri de la gazonul B dintr-o Piata Constitutiei plina ochi, si am trait trei ore si ceva de metal de inalta clasa.

Whitesnake au oferit un mega show de virtuozitate, cei doi chitaristi absolut incredibili si solo-ul bateristului a avut parte de momente inedite precum a bate fara bete ci doar cu pumnii. Tot in acel moment am asistat la o scena cum nu am mai vazut – a aruncat doua bete in tribune si unul i-a fost…aruncat inapoi. :D Hmmm…

Au cantat piese clasice pe care, vorba tipului din stanga mea, “s-au facut copii”! Fool For your Loving, Love Ain`t No Stranger sau un Soldier of Fortune cantat doar vocal ne-au facut sa sarim, dam din cap, TRAIM intr-un cuvant.

Si apoi, dupa o pauza de respiro (a se citi – dus la veceuri si umplut berea) totul a luat-o usor…razna. Judas Priest, “tata” heavy-metal-ului (io zic ca “mama” a fost Black Sabbath), s-a dezlantuit. Halford, vocea iconica a Judas-ului, nu s-a stricat DELOC in cei 40+ ani de cariera. Pe cateva melodii precum Diamonds and Rust, Breaking the Law (cantata fara vocea lui Halford…nu mai era nevoie, nu? :D ), Painkiller, Electric Eye sau Nostradamus se facea lumea valuri-valuri, la final deja totul era o mare miscare, plete, corpuri mis…cande si un Halford intrand in tromba pe scena calare pe un ditai motorul.

[youtube mIC7KQPDuDc]

In alta dezordine de idei, Halford si-a schimbat aproape la fiecare melodie garderoba – tinte, haine stralucitoare, pelerine negre ca na…el le-a cam introdus in moda rock-ului! El nu a “dansat” decat la o piesa, si a fost aproape amuzant, se misca asa…ca si cand ar fi fost DANCE, nu rock. In rest a stat, asa, ca un ZEU aproape, pe scena, cu cate o mana ridicata, parca DICTANDU-NE ce sa facem! “Ascultati aici, ca STIU ce va zic! I am the God of METAL!”.

Si am plecat cu durere de ceafa, voce (inca-s ragusit), maini dar cu un mare ranjet pe fata, fredonand riff-ul d ela Breaking the Law in metrou, pe strada, in noapte.