Am fost o gasca de vreo 7-8 oameni, in primele randuri de la gazonul B dintr-o Piata Constitutiei plina ochi, si am trait trei ore si ceva de metal de inalta clasa.

Whitesnake au oferit un mega show de virtuozitate, cei doi chitaristi absolut incredibili si solo-ul bateristului a avut parte de momente inedite precum a bate fara bete ci doar cu pumnii. Tot in acel moment am asistat la o scena cum nu am mai vazut – a aruncat doua bete in tribune si unul i-a fost…aruncat inapoi. :D Hmmm…

Au cantat piese clasice pe care, vorba tipului din stanga mea, “s-au facut copii”! Fool For your Loving, Love Ain`t No Stranger sau un Soldier of Fortune cantat doar vocal ne-au facut sa sarim, dam din cap, TRAIM intr-un cuvant.

Si apoi, dupa o pauza de respiro (a se citi – dus la veceuri si umplut berea) totul a luat-o usor…razna. Judas Priest, “tata” heavy-metal-ului (io zic ca “mama” a fost Black Sabbath), s-a dezlantuit. Halford, vocea iconica a Judas-ului, nu s-a stricat DELOC in cei 40+ ani de cariera. Pe cateva melodii precum Diamonds and Rust, Breaking the Law (cantata fara vocea lui Halford…nu mai era nevoie, nu? :D ), Painkiller, Electric Eye sau Nostradamus se facea lumea valuri-valuri, la final deja totul era o mare miscare, plete, corpuri mis…cande si un Halford intrand in tromba pe scena calare pe un ditai motorul.

[youtube mIC7KQPDuDc]

In alta dezordine de idei, Halford si-a schimbat aproape la fiecare melodie garderoba – tinte, haine stralucitoare, pelerine negre ca na…el le-a cam introdus in moda rock-ului! El nu a “dansat” decat la o piesa, si a fost aproape amuzant, se misca asa…ca si cand ar fi fost DANCE, nu rock. In rest a stat, asa, ca un ZEU aproape, pe scena, cu cate o mana ridicata, parca DICTANDU-NE ce sa facem! “Ascultati aici, ca STIU ce va zic! I am the God of METAL!”.

Si am plecat cu durere de ceafa, voce (inca-s ragusit), maini dar cu un mare ranjet pe fata, fredonand riff-ul d ela Breaking the Law in metrou, pe strada, in noapte.

Desi nu i-am mai ascultat de aaaaaani de zile (de prin clasa a VI-a), nu mi-a fost greu sa imi amintesc versuri ale unor piese precum Send me an Angel, Wind of Change, Rock You Like a Hurricane sau When the Smoke is Going Down.

Actuala formula a Scorpions – Rudolf Schenker, Klaus Meine, Matthias Jabs, James Kottak, Paweł Mąciwoda a reusit sa faca show. Nu mi-am imaginat ca sunt ATAT de buni, live, excelenti instrumentisti. Au fost si doua momente solo – de remarcat tobosarul Kottak care a reusit sa ne tina cu ochii lipiti de el cele 10-15 minute de solo de baterie indracit.

Metallica s-a lansat de fapt, in a way, datorita lor. Cantau la un moment dat in deschiderea unui concert Guns prin anii ’80. Apoi au iesit de pe scena, au intrat cei de la Guns care s-au … suparat…si au plecat. Asa ca au preluat carma Metallica si au kicked ass RAU de tot…mult peste asteptari.

Lumea a plecat chiar fericita si astfel Metallica a iesit in fata.

Azi…nu merg la Guns. Niciodata nu m-au pasionat cu adevarat, maxim mi-a placut Slash, care-i un chitarist (drogat si) bun. Dar daca el nu mai e…pf.

Oricum, diseara ma vad cu Alice din Sibiu, sa-mi zica cum a fost, deci aflu tot. : )

Pe langa ei vor mai fi, in perioada 25-27 iunie, si necunoscuti precum Slayer, Manowar, Rammstein, Alice in Chains bla-bla.