Fericirea este ceva ce nu se atinge niciodata!? E, pe bune, Chirila!? Ce om trist tre` sa fii atunci…sau doar vinzi cumva bullshit-uri pseudoprofunde copiilor creduli?

Sa vedem deci. Dansam si jubilam si ne dezmembram
Si ne jucam
In capite de fan visam, iar mirosul de alean e doar vis
Pe-un alt taram
Caci prin blocuri si stradute si casute mic-micute
stai si zaci si tot contempli timpul ce trece inert
infect
fara niciun efect.

Capita e un vis frumos, dureros, ti-e lene sa o mirosi,
sa o simti, sa te prelingi, si te complaci sa zaci si te plangi
ca nu te faci ci doar te desfaci si te umpli de angoase
stari prea grase si deloc frumoase.

Si atunci, cum sa fie fericirea un lucru marunt, mai, Tapinarii? Fericirea are nevoie de miscare. Fericirea are nevoie de dorinta. De o…capita de fan. Fericirea are nevoie de “:)“ “:)” “:)””:)”:”) emoticoane galbene care in afara irealitatii Internetului imbecil si stupid si senil (cu toate accentele sale de vinil…) capata culori. Rosu, albastru, bleu…violet si un curcubeu de apus.

“Ghid de marketing spiritual”.
Oare exista cartea asta? Titlul asta? Similar?
Daca ar exista, as fi primul care ar cumpara-o! S-ar potrivi aaaattaaaaat de bine cu ce se intampla in jurul nostru…

Da, da! Si al tau!