Spirit Ludic si-o Maslina, stau pe-o craca
si se-alina, impreuna stau de vorba si pun
lumea pe sub lupa “vai ce rea e omenirea,
cand de ras s-a saturat, si zambetele-si masoara
cu biet aparat stricat”, spune ludica Maslina
Spiritului ce se-alina atarnand de craca groasa
scorburoasa si scortoasa.
“Ce bine-i ca esti rotunda, maslinie, durdulie,
esti perfecta si corecta, desi oarecum…inerta!”,
spuse-n randul sau cel Spirit, lung uitandu-se-n
monoclu la maslina tata-socru. Ranjind rase Spirit
Ludic cand de craca se desprinse – fix in capul tau
ajunse! Simti cum isi facu culcus si cum vrei
sa te dai… pe-un derdelus?
Sa chicotesti prin ploaie deasa si sa razi cand ai matreata
sa iei tot in neserios si pe jos sa cauti – gros anunt de omenie
si de circ si pe-o felie sa tot salti din om in om,
din copac si pui de pom, razna sa o iei in lume si cand
vrei masline sa razi cand alearga-n farfurie, fugarita
cu mandrie de-ascutita furculita.
Hai sa radem oameni buni, toti sa stam lilieceste
atarnati pe dos greceste de o craca prin copaci sau
de-un stalp de telegraf si zambete s-aruncam
spre Masline si nu numai, spre vecinul din copac, spre
iubirea absoluta si spre lumea mult prea
muta.