Verde

Verde-n stanga cu mana dreapta culegi doar spini si sange. Si cand dreapta-ti va deveni stanga, iarba te va taia si venin va curge.
Si de vei vrea sa te imbratisez poate prin fata voi aparea si te voi strangea. Si zambetu-mi te va infiora si ma vei vrea si vei striga asa!

“TE VREAU, NETREBNICULE!! Nu ma vezi…ce mult te vreau…si ce mult plang…ridica-ma, fa-ma a nu mai plangea…”

Si vei incerca sa te agati de mine…si maini nu vei avea ci doar vointa si dorinta si nefiinta.

Alb in spate cu piciorul te impiedici de brate si cazuta-n fata te ratacesti, in sarma si in ace. Te ridici si suferi si plangi si-mi zici

“Netrebnica fiinta…cat te-am asteptat….si tu pleci….te urasc si vreau sa mori!!! VREAU SA MORI, IN DUMNEZAI!!!!”

Ma intorc si nici n-o simt cum se taraste in cioturi si in dinti si pe carunti copaci sta incrustat

“Aici candva ea a tot stat
si-a plans si-a vrut si n-a avut
prezent si viitor ci doar trecut
si spinii iarba-verdele-au durut”.

Si cand vei sta de-a dreapta mea sa nu uitati de stanga ta. Si cand vei tine-o-n brate atunci candva, nu uita ca eu voi veghea! Si de simtiti o mica-mpunsatura, sa stiti ca nu e doar de la ura! E de la moartea ce veni-va, e de la ea, Intunecata, e de la iarba cu venin, e de la urlet din senin si de la muscatura-mpunsa si iubire nepatrunsa, e de la genune si foc si sange, e doar durere mistuind ce-ajunge intre voi sa va dezbine si pe ea….pe ea….doar putin sa mai aline.

Agora – Review de film (mici spoilere)

“Agora” m-a/ne-a atras intrucat iaste un film de Amenabar, responsabil pentru filmul cel arta numit Mar a Dentro. Care Mare Dinlauntru fuse pe placul meu.

Filmul incearca sa imbine latura spirituala cu cea matematica, incearca sa plaseze cele doua lumi, aparent (si practic) diferite intr-un context istoric si religios dur – crestinarea lumii, omorarea “paganilor” in numele Domnului. Initial m-a dus cu gandul la romanul Quo Vadis si, intr-adevar, exista cateva referiri voalate la el si in film, desi actiunea se petrece la cateva sute de ani dupa.

Hypatia este partea matematica si prea putin spirituala din film, femeia ce-si “depaseste conditia” si reuseste sa descifreze misterele heliocentrismului. Si aci vine cred cea mai dezamagitoare parte a filmului. Desi caracterul ei, interpretat bine de Rachel Weisz, incearca sa fie un liant intre cele doua lumi, vine cu niste note puternic discordante in fluxul normal al proiectiei. Pauzele in care ea sta si priveste spre cerul instelat si-si pune intrebari pot deveni deranjante si nitel…trase de par.

Caracterele sunt bine conturate si surprinzatoare. Daca ar fi fost un film regizat de Spielberg in mod CLAR nu s-ar fi terminat asa si parcursul filmului nu ar fi fost atat de sangeros.
[youtube u50zEun07b4]
Ce mi-a placut, punctual:

- Personajele convingatoare, jocul actorilor foarte bun
- Cateva artificii regizorale reusite (camera intorcandu-se la 360 de grade/imaginile cu bolta bisericii/”caderea” camerei asupra mortilor etc.)
- Misto scenariu al distrugerii Bibliotecii din Alexandria, desi nu prea inspirat filmat intr-o secventa.
- Finalul filmului bun, destul de scurt, sec dar foarte la obiect. Doar cateva priviri si…atat.
- Toate personajele sunt foarte…secsi…fara a deranja neaparat.
- Sunt secsi cu un SENS – pentru ca discursurile lor religioase EXTREM de persuasive (si bine jucate) trebuiau rostite de oameni frumosi/atractivi. Ca na, si Iisus era karismatic…
- Muzica buna, desi nu s-a remarcat cu adevarat decat in vreo 2-3 secvente.
- Surprinzatoare relatiile dintre personaje, poate mai complexe chiar decat in Gladiatorul… desi, hm…partea incestuoasa de acolo era interesanta.
- Foarte bun/util dpdv istoric. “Omorati in numele Domnului!” Si oh, da…s-au tot macelarit ca boii…si am SIMTIT sabiile alea, total…nedrepte. Deci e de bine ca nu a fost doar o scena “de bataie” aiurea, fara feeling.

Ce nu ne-a placut?

- In secventa distrugerii Bibliotecii, e o imagine filmata de sus pusa pe fast forward TOTAL nelalocul ei. Semana maxim a Benny Hill.
- Puteau renunta la 2-3 clisee Hollywood-iene, darrrr…pe de alta parte, subiectul poate cerea asa ceva.
- Boii din spatele nostru care repetau la nesfarsit, sub diferite forme, ori cat de prost este filmul ori chestii obscene TOTAL nepotrivite. Vorba Yellow-ei – “m-am gandit ca daca ii ignor CHIAR o sa DISPARA! Surprinzator…nu au facut-o!”.

Si ca idee, tata, daca TOT NU-TI PLACE UN FILM, de ce mai stai!? Evident ca nu le-a placut, le depasea inteligenta cu prea mult…

Nota 7,5 mai spre 8, asa. Cad de acord cu IMDB-ul aci.

Dialog AncaAnca si semnificatia “lol”

AncAnca: AlexAlex
AncAnca: mi se pare foarte intim blogul tau
AncAnca: adica parca e al meu
AncAnca: astazi
AncAnca: :))
Alex: hahah
Alex: ma gandeam acu`…15 secunde..
Alex: ca mi-e dor sa comentezi ceva pe blog.
Alex: :)
Alex: o sa pun asta ca si comentariu de la tine
AncAnca: asta….care?
Alex: de la “AlexAlex” in jos.
AncAnca: lol
Alex: yep
Alex: lol inspre tine too
AncAnca: (de la o vreme mi se pare ca lol spune ceva, nu mai mi se pare fad ca inainte)
Alex: mmmm….nu-mi spune mare lucru…adica tot timpul tre` sa traduc rapid in creier ce INSEAMNA “lol”.
AncAnca: (e ceva de genu ce funny…si bizar…si…nush ce sa zic despre asta, dar…esti AlexAlex/altcineva si…am incredere ca nu e cretin ceea ce ai zis, ba chiar din contra)
AncAnca: asa, ca sa iti fie mai usor p viitor
Alex: muama, cat am de tradus acu` in cap la un simplu “lol”
Alex: fuck
Alex: bun, hai ca postez asta.
Alex: pa.
Alex: :D
Alex: (o sa-ti fie frica sa mai vorbesti cu mine in scris )

Zoom pe poze

Toti avem obiceiul, mai des sau mai putin des, sa dam zoom pe poze. Sa vedem figurile oamenilor de aproape si sa ne radem, cel mai adesea, de vreo mimica amuzanta.

Incearca sa faci asta cu unele poze mai vechi, cu oameni care SUNT in continuare langa tine, intr-o forma sau alta. Deseori, o sa ai surprize…. o sa vezi in ele MULT mai mult decat ai vazut prima oara. O sa simti MULT mai multe si o sa-ti vina ganduri la gramada.

E un exercitiu fain de introspectie/evolutie relationala. :)

A friend in need`s a friend indeed (partea 18518) & other stuff

E fantastic cum unii oameni cu care n-ai mai vorbit de ceva vreme vin catre tine si dintr-o comunicare extrem de…scurta…de doar cateva ore…recuperezi TOT ce ai lasat in urma. E foarte misto cum unii oameni, desi i-ai considerat “pierduti”, isi amintesc de tine la modul FOARTE activ, se gandesc la tine si sunt in continuare sub influenta ta. Ma trezesc ca discut cu unii oameni cu care n-am mai vorbit de ani si imi spun, foarte sincer, “Alex, m-am gandit la tine!!!! Mi-a fost dor!”, la modul cel mai sincer. Makes me feel good si-mi dau seama ca undeva/candva faceam lucrurile FIX cum trebuia. Pana la un punct, ma rog, ahem. :D

Am vorbit cu o amica pe care nu o mai auzisem de 5-6 ani si din 2 ore am recuperat TOT. Adica…a avut capacitatea de a vedea mult mai departe de cuvinte si chiar m-a facut sa ma simt…inteles, total, mult departe de suprafete.

Tendinta recenta de a ma indrepta catre oameni vechi imi ofera noi perspective si surprize, majoritatea, culmea, placute. Ma ajuta foarte mult sa imi aduc aminte cum existam in acea perioada, in ce sfere, ce pasiuni aveam, cum COMUNICAM. Si ma trezesc uneori ca sunt…timid! Ceea ce nu-mi sta in fire. Mi-e sa nu…sparg…pe omul din fata mea, sa nu ma fi schimbat prea rau. Desi sunt constient ca e o temere deseori neintemeiata.

Discutam cu AncaAnca mai devreme despre cat am rezista fara niciun om langa noi, niciun amic/prieten, potential amic/prieten, dar cu acces la orice altceva. Ea zice ca undeva la 2 luni, pentru ca gaseste chestii “interzise social” de facut, de creat, de construit. Ar rezista 2 luni daca ar avea certitudinea ca la finalul perioadei ar fi din nou inconjurata de oameni. Daca nu, ar rezista mult mai putin.

De ce? Pentru ca de fapt TOT ce cream noi…dar cam TOT…nu este doar pentru noi, la nivel egoist…ci cream pentru a ARATA si altora. Nu exista “pictez pentru MINE si atat!”, nu exista “Compun pentru mine si atat!”. Intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu…ceea ce ai scris/pictat/cantat etc se va regasi poate direct sau deseori indirect in ceea ce arati altora.

Si cu toate astea…paradoxul este ca suntem considerati fiinte EGOISTE si RELE. Hmmmm…

As face un grafic al prietenilor. Un…arbore genealogic. Cu ramuri si sageti si … mere cazute sau verzi/rosii si frumoase atarnande in copac.

Surprind foarte mult oamenii, am sesizat, cand zic ca modelele mele in viata sunt parintii mei. Cam toata lumea ridica din sprancene/spranceana (urasc ca nu pot sa fac dintr-o singura spranceana! Mi se pare foarte cul sa poti! grrrr ) cand aude asta. Oamenii s-ar astepta ca la cati oameni cunosc/am cunoscut sa fi avut alte modele primare. Nope. Ma consider extrem de norocos pe chestiunea asta, intrucat stiu ca ai mei vor fi langa mine tot restul vietii lor/mele, spre deosebire, uneori, si de cei mai buni prieteni.

Si va iubesc pe toti pe rand. Serios. :)