Unul dintre cei mai expresivi/curiosi si inteligenti copii pe care i-am vazut vreodata. Fotografiile nu au calitate excelenta, intrucat sunt instantanee foarte…instante si la apusul Soarelui.
PS – fata este de la un camin de copii din Sibiu.
Daily Archives: August 10, 2009
Pareri / idei / impresii si opinii despre Five Fingers
Deci s-a intamplat – mi-am cumparat Five Fingers. Incaltari de la VIBRAM, companie producatoare de…aaa…TALPI pentru incaltaminte. Si incaltaminte, per total.
Modelul este cenusiu aproape complet (aveam de ales intre ROSU cu NEGRU si CENUSIU cu ORANGE, dar erau greu de asortat alea) si m-au costat 450 de lei, de la Military Shop. Evident, am stat gen 1 ora pana sa-i aleg, timp in care m-am imprietenit cu patroana, o sa tin probabil si un interviu cu ea pentru DailyBusiness.ro.
Ce-mi place:
- Sunt EXTREM de flexibili, zici ca mergi descult, foarte comozi
- Par rezistenti, nu ma dor deloc talpile. Am simtit o oarecare piscatura doar cand am calcat pe o piatra foarte ascutita.
- Talpa-i rezistenta – Vibram, ce puii mei…
- Se potrivesc usor in picior, merg ca unsi
- Foarte buni pentru mers la mare. De fapt…cre’ ca-s CELE mai bune incaltari create EVER pentru inot si mers pe nisip clocotit/dansat/sarit pe plaja
- Sunt f. funny/funky
Ce NU imi place la dansii:
- Garantie doar de 6 luni, ceea ce-mi da de gandit
- Avand in vedere ca nu acopera toata laba piciorului, s-ar putea sa ma frig de la soare, sa fac arsuri de gradul III si intr-un final sa-mi amputeze ambele picioare. Si mainile, ca sa fie siguri ca nu o sa mor.
- Nu sunt pentru noroi gros – bocancii raman baza acolo.
- Nu sunt pentru catarari periculoase, intrucat nu-ti poti infige BOTUL lor intr-o crapatura de stanca. Ramai fara degete
Per total, bestiali. Bineinteles ca lumea nu prea intelegea ce-i cu ei…unde sa ma incadreze: la categoria pantofar sau la categoria “om de munte care a gasit niste echipament super tare”. Cand le-am zis insa ca-s de la Vibram s-au umplut de respect cei interesati/curiosi. :)
Lasam pozele sa vorbeasca :D
Religia si imbracamintea
Ieri in tren am calatorit cu o stimabila maicuta. Era cald. Batea soarele fix in compartiment. Simteam ca decedez, uneori.
Maicuta, calma, semi-zambitoare, se juca pe mobil. Nimic rau in asta, oameni estem. Era insa ATAT de imbracata, incat simteam ca MOR si mai mult. Toata in negru, cu ciorapi negri, ditai roba neagra, pe cap bonetica aia de-i acopera TOT, baticul ala negru, nu cumva sa intre PIC de viziune asupra parului/capului ei.
Io personal nu inteleg de ce trebuie sa te CHINUI atat pentru a-ti arata credinta si supushenia fata de Gizas Craist. Adica…daca Iisus ar fi mers si el la fel imbracat, as fi zis. Dar `mnealui era in slapi de Vama Veche, roba alba si parul desfacut. De ce puii mei sa chinuie sarmanele slujitoare si sarmanii slujnici ai sai in halul asta?
Ca o comparatie, in tren si in gara am vazut niste calugari, tineri, francezi. Erau imbracati in robe lungi de asemenea, insa erau cenusii deschise. In picioare bocanci. Crucea, finuta si misto, din lemn usor, nu atarna de gat ci usor in lateralul piciorului, prinsa de un fel de curea de brau. Costumatia era MULT mai lejera, pe cap nu purtau nimic, mult mai permisiva si imbietoare.
Eu unul nu m-as face preot SI din cauza canoanelor imbracamintii.