Pe bune, deci batranii pot sa fie absolut geniali! Mai ales cei care nu prea au avut contact cu realitatile tehnologice care ne inconjoara si coplesesc deseori…
Am avut ocazia de a discuta nitel cu doua batrane, de pe langa Bucuresti, weekend-ul trecut – oameni “de tzara”. Doua femei la vreo 60-70 de ani, care m-au fascinat printr-o amabilitate…veche…vorbe vechi si dialoguri apetisante.
Parca simteam senzatia pe care o am cand deschid o carte veche si citesc din ea, cu grija, pagina cu pagina. Dialoguri despre ploaie, culturi, porumb, rosii, castraveti, dureri de shale, copaci inalti care erau candva cand gardul, NU mi se pareau DELOC banale iesite din gura lor!
Si ma uit si la bunicii mei de la tara! Plivesc, ara, pun via si culeg via, aduna rosii din gradina si dau porumb “orataniilor din curte”, cum le zic ei. :) Si isi aduc aminte de vremuri apuse, si vorbesc in ACEL stil, si-i ador. Si sunt batrani si au probleme de sanatate, dar tot gasesc timp sa glumeasca si bunicul meu sa faca pe CRIMINALISTUL, prin curte – meseria lui din tinerete.
Si toti parca te inconjoara cu o anumita caldura, si toti parca SIMT omul din tine, cu o naturalete…instinctuala parca.
Va iubesc deci pe toti, o, voi, batrani! Si nu pe rand!