Nu poti sa stii cum este sa lucrezi pe un anumit post decat in momentul in care, efectiv, o faci. Altfel, din auzite si din “bunul-simt” ce ne insoteste pretutindeni, nu poti sa tragi concluzii pertinente.
Si de curand am avut placerea sa intreprind timp de vreo 5 ore o activitate tipica de PR – realizarea unui raport al unui eveniment catre compania organizatoare.
Timp de 5 ore am stat si am adunat si impartit si ras-impartit si analizat si “procentat” si tabelat si aranjat informatii din presa print/online/TV si blog-uri. Le-am esalonat si comparat si tras concluzii si alte de-astea.
Si dupa aceste 5 ore la finalul carora am fost foarte foarte praf`n`carpa am decis ca NU, NU vreau sa fiu PR. Din exterior suna MULT mai tare decat ESTE de fapt.
Tot respectul insa fata de cei ce-si fac pertinent si cu abnegatie meseria. Este un domeniu foarte util si pentru care ai nevoie de cultura, rabdare, meticulozitate, voie-buna.
PS- si da, sunt constient ca si PR-ii injura de toti mortii deseori, la fel cum facem si noi jurnalistii. Dar ambele “tabere” sunt deontologic obligate sa-si zambeasca larg.
Imi place insa ca deseori, cu foarte putine exceptii, eu chiar zambesc sincer catre PR-isti.