(Bazat pe o poveste adevarata.)
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost pe bune nu cred ca s-ar fi povestit, o fetita si o mama. Si acea fetita avea vreo 2 ani si era foarte foarte indragita si iubita de mama ei, cum se si cuvine.
Si intr-o buna zi, mama lui ii aduse la usa un fratior. Bucalat, frumos, simpatic, amuzant, ca un copil. Si mama fetitei il iubea si pe el foarte mult si ii era foarte drag.
Deja fetita avea vreo 5-6 ani, crescuse! Odata cu varsta insa, fetita deveni geloasa pe fratiorul ei mai mic. Nu voia sa imparta iubirea mamei cu nimeni! Voia sa fie unica, singura de acolo, sa aiba TOT pentru ea si doar al ei…si in sufletul ei mic, fragil si nestiutor, voia sa-l faca pe fratior sa sufere…
Si fiindca ambii copii plangeau cand dormeau singuri, mama a decis sa doarma cu amandoi in acelasi pat. Unul de-a dreapta, unul de-a stanga ei.
Si il puse pe baietel in stanga si pe fetita de-a dreapta ei.
Dupa cateva seri insa, vazu ca fetita dadea semne de agitatie si insista sa o lase pe ea in locul fratiorului, ca-i placea partea aceea mai mult! Voia tot timpul sa stea in stanga, tinea mortis! Mama lor isi zise ca era un joc copilaresc si deci ii facut pe plac.
De la un timp, il vazu pe baietel din ce in ce mai posomorat cand se trezea, uneoei chiar avea insomnii si nu-l mai prindea Mos Ene decat foarte greu, si atunci scancea in somn. Asa o zi, asa o saptamana, asa o luna. Mama se ingrijora si, intr-o buna zi, afla adevarul.
Inainte de a adormi, fetita il lua departe pe fratior, si, cu o sclipire in ochi, ii spunea asa…
“Fratiorule mai mic, hai sa iti spun ce am eu si ce nu ai tu si nu o sa ai niciodata! Eu stau in stanga si acolo mama mea are inima, mama mea pulseaza! Mama ta din dreapta e doar din piatra si nu are nimic…somn usor, fratior fara inima de mama!”