Actorii erau parca prea galagiosi in acea seara de mai. Tranteau zgomotos scaune pe scena, strigau si ieseau parca prea des din decorul sumar.
In pauza am vorbit despre vreme, despre cunostinte comune, ultimele filme, despre piesa si oamenii care vorbeau in sala in timpul spectacolului.
Ti-m spus ca prin rochie se vad dungile lenjeriei tale precum gratiile unei inchisori de lux. Ai ras si mi-ai spus ca n-ai mai trecut pe acasa de la facultate si ca din cauza asta un coleg s-a uitat toata ziua la fundul tau incarcerat.
Te-am intrebat de ce nu te eliberezi… si ai ras iarasi… parca ai si rosit putin?
In timpul actului doi ai scotocit in geanta si mi-ai strecurat in plama un petic de dantela, negru precum intunericul dintre ultimele doua randuri. Mi-ai soptit ca ma numesti sef peste temnita ta.
In jur oameni asistau tacuti la perpetua punere in scena a unei drame.
In seara aceea nu am mers nici la tine nici la mine ci ne-am despartit pe undeva pe la coloane, la Romana.
Nu te-a latrat niciun caine pana acasa.
Feromonii tai erau la mine.