Hai Alex, lasa comentariu, stiu ca vrei! Hai, stiu ca esti curioasa ce avatar o sa ai! :)))) DO IT! DO … IT! ;)

Adicatelea NU este FOARTE tare…dar e tare!

Din categoria “cat de labil psihic sunt” si din categoria “ce misto ca mai sunt oameni…aaa…misto!”, va prezint urmatoarea scena (pe scurt ca mor de foame!)

Azi pe drumul spre casa (avand in vedere ca GENIILE sunt cu sesiunea, chiar am ajuns azi REPEDE acasa…:D) eram asa…semi-sictirit, ma rog, fara mare chef, gandeam tot felul de cacaturi, ma inghesuiam in metrou, urmaream oamenii dar n-am gasit pe nimeni interesant…In fine, deci o stare semi. Demi. Demi ce? Demi! (tre` sa va zic o poanta at some point cu DEMI…:D)

Asa, si ajung la mine la scara. Si deschid usa si trece o doamna, pe la un fel de…34 de ani si 6 luni.

Si o salut, ca asa-i frumos si ma-nvatara ai mei cand eram mic si copil.

Si-mi raspunde! Nu, NU asta-i bestial, ci felul in care a facut-o! Mi-a zis un SIMPLU “buna seara!”, dar a pus o SUPER tonalitate in voce, SALTAREATA, asa…VESELA…ZAMBINDA, AMUZA(n)TA, super TARE!!!!

Adicatelea ATAT de tare incat mi-a schimbat COMPLET starea de spirit, acum sunt…UAU, ce OM MISTO,si zambesc ca tampu’ de atunci!!! EXISTA si de-astia care inca mai au forta sa ma binedispuna printr-un simplu…cuvant! Ma rog, doua, nu fii carcotas(a)…

Deci atat. Pa. Ma duc sa-mi incalzesc…mm….ciumperci calite si niste ciorba…si muraturi. De la tzara, de la bunici. Nu’sh cum le fac, sunt in otet din vin, dar sunt fan-tas-ti-ce. Si niste zacusca, sa nu uit, e in balcon si io-s in pantaloni scurti, SIGUR o sa MOR de frig, dar ies nitel.

Pa, va iubesc pe toti. Pe rand.

No, discutam ieri dar si acum cateva zile despre ce ne place la blog-uri, ce atrage.

De cand mi-am facut dracia asta (cateva luni, parca…), am apucat/invatat sa privesc nitel cu alti ochi pe cei ce tin astfel de pagini, sa apreciez sau, din contra, sa nu apreciez acele persoane si paginile lor.

Voi fi strict subiectiv, evident, in urmatoarea lista.

- Talent in a scrie, insiruire a ideilor intr-un mod catchy, captivant. NU imi place sa citesc doar o povestioara, fie ea cat de draguta, fara sa reiasa PRINTRE RANDURI personalitatea scriitorului.
- Subiecte diverse, dar din care sa si AM ce invata/afla ceva, macar la nivel minim. Am scanat `n` post-uri care incepeau interesant, credeam ca o sa AFLU ceva si la final…pf. Evident, se exclud post-urile strict funny sau care nu PORNESC cu pretentia de a te invata ceva… :)
- Caut un oarecare non-conformism si degajare in cele scrise si in stil, blog-urile in care autorul scrie cu placere si are capacitatea de a TRANSMITE asta. Pasiunea.
- Sa fie usor de urmarit/scanat, nu-mi place sa imi pierd timpul pana sa-mi dau seama “ce dracu’ vrea asta sa scrie pe blog-ul asta? ce tip de blog e?!?Personal…muzica….diverse….damn!??”
- Sa simt ca POT comunica cu omul acela prin comentarii, ca mi se permite sa interactionez intr-un fel. Uneori mai las comentarii p`ici pe colo (destul de rar de altfel, nu-s deloc genul care scrie peste tot pentru a atrage vizite, don`t care…) si apreciez cand mi se raspunde INTELIGENT/AMUZANT/IRONIC, si NU apreciez DELOC cand nu primesc feedback.
- Nu cer neaparat originalitate/idei originale, dar macar sa-mi dea senzatia ca nu copiaza…prea mult. :)
- Un aspect misto al blog-ului. De ce nu? :D Am nimerit pe niste site-uri unde practic mi-era imposibil sa citesc ce scrie.

Acestea ar fi principalele.

Intr-un viitor post, ce anume imi place MIE la blog-ul meu si ce NU imi place… :) Strict subiectiv, iar. Ce as mai vrea sa aiba/ce va avea si la ce voi renunta.

Steve Jobs, fondator si director executiv Apple, om din generatia lui Bill Gates se retrage de la conducerea companiei pana la finele lunii iunie, acesta recunoscand ca “problemele mele de sanatate sunt mai complexe decat credeam anterior”.

Steve Jobs (gagiu care mie chiar imi place…mi se pare f. karismatic si un lider exemplar) a fost operat de cancer pancreatic acum 5 ani. In ultima perioada a slabit f. mult, acesta negand pana in prezent ca ar fi ceva grav.

Culmea. Actionarii companiei ar putea da in judecata Apple pentru ca Jobs le-ar fi ascuns faptul ca e grav bolnav, retragerea lui putand afecta afacerile producatorului iPhone-ului, iPod-urilor sau MacBook-urilor si implicit banii lor.

Hmmm… Sincer, sper sa iasa bine Gigi acesta. Eu personal posed un singur gadget de la Apple – un iPod Classic, primit mita cadou de la Cosmote Romania.

In foto (din Reuters), cat de mult a slabit Jobs in ultimii ani.

Ieri discutam despre moarte. Unul dintre subiectele mele preferate si “unica certitudine in viata” (citat din TATAL meu, care este de altfel genial in felul sau de om trecut de 55 de ani…)

Pana la varsta asta a mea, de 66 de ani, pardon, 26, am avut trei intalniri face to face cu domnul Death. (este un domn, pe bune…am vazut eu un film de Bergman in care vazui ca-i chiar de gasca moartea…si e un EL).

Eram in clasa a IX-a, deci era pe vremea cand inca speram sa iasa ceva din mine, sa ajung mare om, cu personalitate puternica, IQ de peste 135 si eventual sa-mi pierd virginitatea cat mai repede cu putinta. Chestii clasice.

Si plecai la munte. Cu frati-meu si atat. “La munte” insemnand Piatra Craiului, creasta and shit… Iarna fiind avalanse, furtuni, dracii de-astea pe care eu le ignor si acum in mare parte…Hamanunte.

Pe scurt. Am ajuns la Curmatura – pe atunci nu aveau DELOC curent electric, nici geamuri in mare parte, asa ca in prima noapte am tras un frig oribil, stateam vreo 30 de oameni ingramaditi claie si gramada pentru a ne imprumuta caldura.

A doua zi la ora 7 (pe vremea aia ma trezeam fara probleme la ore de-astea, haha!) am pornit spre creasta, eu cu frati-meu si cu un gagiu care lucra pe vremea aia la Libertatea (care pe atunci nu era ziar de sani si scandal). Eram toti bine echipati, bocanci, caciuli, parazapezi, fulare, bete de ski, pioleti and so on.

Pe drumul spre creasta ne-a prins o furtuna cum, sincer, NU am mai vazut niciodata pe munte si chiar umblu pe-acolo… Zapada in draci, pana peste genunchi, ninsoare deasa, nu vedeam la doi metri in fata, marcajul ingropat sub nameti, trebuia, efectiv, sa URLAM unii la altii sa ne auzim. Distrugere, aveam mainile aproape inghetate si prin manusi, sa nu mai zic de varful nasului meu mare…

La un moment dat (cum era de asteptat), am alunecat pe o panta de nivel si am inceput, incet si inexorabil, sa ma duc la vale. Care “la vale” insemna prapastie. Care prapastie avea cateva zeci de metri, deci in mod sigur m-as fi facut praf.

Initial nu m-am panicat. In stupizenia mea credeam ca…wtf…o sa ma opreasca forta de frecare cu zapada, asa ca doar cautam din priviri un arbust, ceva, de care sa ma agat. Apoi m-am uitat la vale si la mai putin de 5 metri de mine se casca haul.

Moment in care am simtit cel mai CALD fior ever prin tot corpul si, dintr-o miscare brusca si zvacnita, mi-am INFIPT, efectiv, ambii pumni in gheata/zapada, in incercarea de a ma opri. Am tras zapada dupa mine inca vreo 2-3 metri si, intr-un final, m-am oprit. Eram blocat, nu puteam sa ma misc, cumulasem ceva zapada si gheata in jurul meu, vantul si ninsoarea ma bateau fix in fata si eu…atarnam, asteptand.

Mai sus de mine presupuneam ca sunt cei doi – frati-meu si Libertatea guy… Pentru prima oara in viata am simtit cum se MISCA adrenalina in mine, incercand sa-mi potoleasca bataile inimii. Stand asa, mintea incepea sa constientizeze pericolul si sa trimita stimuli in corp pe care-i simteam cu cea mai mare forta. Transpiram, desi era ger in draci, simteam ca inghetz acolo, imi daduse sangele la mana, mi-era frica sa tip pentru a nu aluneca si mai rau, chestie ce ar fi putut fi fatala. Nu vedeam deloc in fata. Imi spuneam NON-STOP in gand, ca DACA nu mor, SIGUR nu mai calc pe munte!!! Dar SIGUR, si ca GOD, sunt inca mic si prost, ca nu se MERITA sa mor, ce pana mea!? (nota – astea le ziceam FIX la fel si in urmatoarele doua close death encounters…)

Am stat acolo timp de vreo 5 minute, au parut eternitate, pana cand am inceput sa vad o silueta coborand. Eu eram deja aproape ingropat sub ninsoare.

Era gagiul de la Libertatea care avea coltari la el, isi croia SUPER greu drum prin zapada, incercand sa nu alunece, in spatele lui, pe urmele lasate da acela era frati-meu.

M-au vazut cum zaceam proptit acolo, mi-a intins un bat de ski Libertatea, in timp ce frati-meu era cu pioletul infipt in roca si-l sustinea la randul sau pe tip. M-am prins de bat si m-au tras in sus, faza la care mi-a si dat una frati-meu dupa ceafa. :D

Evident, n-am mai continuat urcarea, era practic imposibil, sinucidere curata, am coborat la Curmatura.

In cateva ore eram in fata unui MARE bol de ciorba de porc, semi-rece, cu par de porc inca in ea. Mi s-a parut CEA MAI MISTO ciorba EVER, si ACUM ii simt gustul cand ma gandesc, mi s-a parut GENIALA, desi era de-a dreptul execrabila, obiectiv vorbind.

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-anosta fix asa!

In deschiderea posturilor de astazi, permiteti-mi sa va (re)prezint grupul vocal-instrumental…vocal-instrumental…aaa….NIGHTLOSERS! :)

(nu de alta da’ m-am trezit fredonand prin redactie melodia asta, hehe!)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YTHLFdGC5AU&feature=related]